Viaţa e o provocare, nu o competiţie
"Life is a challenge, not a competition", aşa sună versiunea originală. Auzisem cuvintele într-o melodie a cântăreţei India Arie - A Beautiful Day.
Din nefericire, sunt foarte adevărate. Chiar dacă am putea pune pe acelaşi plan provocare şi competiţie, fiindcă într-un fel, o competiţie reprezintă o provocare, aici sensul e altul. Într-adevăr, viaţa trebuie să fie o provocare pentru tine, să-ţi dovedeşti ţie că poţi ajunge la un anumit nivel şi că eşti fericit. Din păcate, ajungem să ne raportăm unii la ceilalţi, să fie un fel de competiţie şi încercăm să epatăm prin tot felul de gesturi. De cele mai multe ori am impresia că nu mai există o colaborare şi o prietenie sinceră. Parcă nu mai există râsete sincere şi bunătate. Există lăcomie şi egoism. Încetăm să ne ajutăm unii pe alţii fiindcă nici noi la rândul nostru nu mai suntem ajutaţi. Devenim răi fiindcă şi lumea din jurul nostru e rea. Nu vreau să generalizez şi să spun că toată lumea e la fel, dar comportamentul de acest tip tinde să devină comun. Cred că, la un moment dat, toţi am avut posibilitatea de a oferi cuiva ceva, de a ne sacrifica, fără să ne mai urmăm propriul interes. Dar ne lăsăm copleşiţi de o superficialitate continuă, perpetuată de secvenţele şi acţiunile pe care le vedem în fiecare zi. Încercăm să imităm un comportament sau un stil, fiindcă e cool sau trendy sau doar fiindcă aşa ştim să ne identificăm.
Aceşti oameni care sunt victimile competiţiei sunt înconjuraţi de oameni care văd viaţa ca pe o competiţie. Sunt atât de nesiguri pe ei, în adâncul sufletului, încât trebuie să-i saboteze pe ceilalţi pentru propria lor supravieţuire. Ei au nevoie de persoane cu colană lângă ei, fiindcă singuri sunt incapabili să ajungă unde îşi doresc.
Cum am mai zis, să ne punem masca şi să purcedem la drum!
Şi să închei în stil autohton şi mafiot cu ultimul răcnet al celor de la B.U.G. Mafia
Din nefericire, sunt foarte adevărate. Chiar dacă am putea pune pe acelaşi plan provocare şi competiţie, fiindcă într-un fel, o competiţie reprezintă o provocare, aici sensul e altul. Într-adevăr, viaţa trebuie să fie o provocare pentru tine, să-ţi dovedeşti ţie că poţi ajunge la un anumit nivel şi că eşti fericit. Din păcate, ajungem să ne raportăm unii la ceilalţi, să fie un fel de competiţie şi încercăm să epatăm prin tot felul de gesturi. De cele mai multe ori am impresia că nu mai există o colaborare şi o prietenie sinceră. Parcă nu mai există râsete sincere şi bunătate. Există lăcomie şi egoism. Încetăm să ne ajutăm unii pe alţii fiindcă nici noi la rândul nostru nu mai suntem ajutaţi. Devenim răi fiindcă şi lumea din jurul nostru e rea. Nu vreau să generalizez şi să spun că toată lumea e la fel, dar comportamentul de acest tip tinde să devină comun. Cred că, la un moment dat, toţi am avut posibilitatea de a oferi cuiva ceva, de a ne sacrifica, fără să ne mai urmăm propriul interes. Dar ne lăsăm copleşiţi de o superficialitate continuă, perpetuată de secvenţele şi acţiunile pe care le vedem în fiecare zi. Încercăm să imităm un comportament sau un stil, fiindcă e cool sau trendy sau doar fiindcă aşa ştim să ne identificăm.
Aceşti oameni care sunt victimile competiţiei sunt înconjuraţi de oameni care văd viaţa ca pe o competiţie. Sunt atât de nesiguri pe ei, în adâncul sufletului, încât trebuie să-i saboteze pe ceilalţi pentru propria lor supravieţuire. Ei au nevoie de persoane cu colană lângă ei, fiindcă singuri sunt incapabili să ajungă unde îşi doresc.
Cum am mai zis, să ne punem masca şi să purcedem la drum!
Şi să închei în stil autohton şi mafiot cu ultimul răcnet al celor de la B.U.G. Mafia
Comentarii
Trimiteți un comentariu