luni, 29 octombrie 2012

Casa Dolorosa - Part II

Cică cel mai bun gulaş din Timişoara este la Restaurantul Casa de la Rosa. Nu am nimic de obiectat în afară de faptul că ar fi bine să fie şi disponibil pentru servire. De fapt, nu cred ca ar fi bine, chiar recomandat.

Observ că încă nu se învaţă nimic şi cred ca e doar din vina noastră. Ar trebui să nu mai calce nimeni pragul unor astfel de localuri. Să-şi dea seama cât de important este clientul. Asta dacă nu sunt doar localuri destinate spălării de bani şi mâncarea e doar de faţadă. În cazul ăsta tac si mă retrag.

marți, 9 octombrie 2012

Hunedoara plai cu flori


Nu ştiu alţii cum sunt, da' eu la partea cu vizitatul castelelor, mormintelor, pietrelor şi punţilor suspinelor sau ce drăcii arhitecturale mai sunt, nu mi-s bun deloc. Dar deloc. Şi atunci, preocuparea mea de bază când plec la drum este să caut locuri de stat, de mâncat bine, de băut cafea, bere şi schnaps. De preferat este să fie în jurul monumentelor vizitate sau şi mai bine, chiar în ele. Prefer să mă întorc la hotel sau să pornesc iar la drum, depinde de situaţie, cu burta plină decât cu gleznele umflate.

La Hunedoara nu m-am abătut de la regula nescrisă. Mai ales că, sincer să fiu şi oricât de patriot aş fi, locurile din România îmbină tradiţia cu kitschul. M-am săturat să văd icoane cu Dracula, calendare cu ţâţe sau statuete africane în oricare lăcaş din acesta. La Castelul Huniazilor erau câteva camere ocupate doar de comercianţi obscuri cu tot felul de obiecte luate din magazine. Unele chiar nu aveau nimic în comun cu castelul sau cu tradiţiile sau meşteşugurile din vremea aia. Iar ca să vezi restul de camere cum ar fi sala de mese sau dormitorul prinţesei, să fim serioşi. La cât de austere erau camerele, cred că şi cărămizile din pereţi se plictiseau.