duminică, 18 martie 2012

Vapiano si noi ceva?


Pentru cine vizitează orașul Belgrad sau doar îl tranzitează, e musai să stai să îngurgitezi ceva pe undeva. Iar acel undeva trebuie să-ți rămână și la inimă, respectiv stomac. C-așa-i în tenis!

Am plecat cu o poftă spectaculoasă de pleskavica, alimentată din plin de istorisirile colegului meu, cu o zi înainte de plecare. Ce să mai zic decât că din păcate nu există ștergătoare auto de interior. Și plecarăm voioși la drum, cu stomacul ațâțat de pleskavica și de un restaurant de care nu auzisem până acum, la care să ne ducă coizinul meu (varianta românească și adaptată a cuvântului englezesc cousin).