joi, 18 august 2016

Hai cu noi la Iorgovanu', unde-i mandru banatanu'




Plictiseala parcă plutea prin birou sub forma unor norișori. Se auzeau doar tastele bătând și cateva frânturi de melodii răzbăteau prin căști. În capul tuturor stăruia chinuitor întrebarea Oare unde mâncăm azi? O întrebare care le chinuia fiecare zi din viața lor. Această dilemă se simțea apăsătoare și fără șanse de a o rezolva vreodată. Începea chiar să devină o problemă existențială, iar după cum spune Jean Calvin - dacă privim prin sinoptica parafrazării sinusoidale paranaoidale, aspectele confuze se vor clarifica la un moment dat. Deschise ochii încet să lase lumina să pătrundă ușor fără a-i agresa pupilele. Încet, încet, obiectele din birou deveneau tot mai clare. Sângele începea să curgă năvalnic, iar inima îi bătea tot mai rapid. Mușchii degetelor crispate pe tastatură începeau să se relaxe. Auzi o forfotă ca prin vis. Era un murmur continuu. Se întâmplă ceva. Se chinui să distingă cuvintele cheie din conversațiile celor din jur. Era de ajuns ce aude. Cuvintele masă și pensiune au fost îndeajuns. Se mergea la masă. A venit ora magică.

Pensiunea Casa Iorgovanul din localitatea Urseni se află la o distanță  de aproximativ 7 km de Timișoara și 561 km față de Viena. Este ușor de găsit, mai ales ca se găsesc peste tot indicatoare de la drumul principal către pensiune. De la drumul principal din Urseni. Cum am ajuns, am ocupat locurile în tranșee și am așteptat meniurile. Am comandat fiecare câte un fel și ne-am pus pe așteptat. Aveam deja scenarii în minte legat de timpul de așteptare, leșinuri de la glicemia scăzută, ceartă cu chelnerul, etc. Chestii la care te aștepți cînd stăm în câte un loc mioritic. Dar ce sa vezi. Din partea casei, apar subit niște platouașe cu boluri cu untură, ceapă verde și pâine de casă. Dar stați să mai vedeți. Mai vin si păhărele de afinată și vișinată. Ce mai, petrecerea era în toi. Dans, antren și voie bună. 





După ce ne-am lubrifiat interiorul corpului cu untură și ne-am potolit un pic foamea, vine și mâncarea comandată.

Gulaș - 22 RON



Pro: Carne proaspătă, bucățile atent alese, fără zgarciuri.
Contra: Sosul foarte apos.

Coaste de porc cu chipsuri de cartofi - 25 RON


Pro: Chipsurile de cartofi.
Contra: Coastele de porc nu erau suculente. Ar trebui ținute în baiț cu o zi înainte.
De neiertat: Vegeta presarată peste carne.

Aripioare de pui crispy cu cartofi prăjiți - 22 RON


Pro: Cartofii prăjiți ca la mama acasă, nu chestii congelate. Sosul cu smântână și nu cu maioneză.

În rest, atmosfera faină și relaxantă. Mai au și o piscină cu șezlonguri și umbrele unde poți să atârni pentru un bronz de calitate. Am avut intenția de a ne da în hinta palinta dar am rămas fideli activității de hinta palinka. Și a fost mai bine.

În concluzie, dacă aveți chef de o ieșire scurtă, între sânii naturii, nu vă cresc alte organe de la Vegeta și vă place stilul rustic, nu ezitați. Alegeți Bahamas! Pe bune, chiar e o locație mișto.

A crust eaten in peace is better than a banquet partaken in anxiety. 
Aesop



joi, 18 februarie 2016

La Șobolanu Bețîv


Mă încearcă mai multe sentimente când mă gândesc oare cum au găsit un nume de local atât de neospitalier în domeniul culinar. Dar pe cât este de neospitalier, pe atât de funny și intrigant. Și iată cum, dragii mei, acest amalgam de sentimente mă duce să văd ce se întâmplă pe acolo. Dacă ar fi să mă iau după cum se zice la țară la mine, și anume "curiosity killed the cat", probabil că aș fi stat pe fesele mele. Dar la fel de bine, ce nu te omoară te face mai tare. Fără conotații erotice. Iar dacă stau să mă gândesc și mai bine, posibil ca patronul localului să fie gamer și din câte țin eu bine minte, în Bard's Tale era o tavernă care se numea The Drunken Rat. Iar mai jos o să pun o melodie din joc în care berea este elogiată cu patos. Beer beer beer tiddily beer beer beer! 

Localul se află în binecunoscuta și proaspăt renovata Piața Unirii din Timișoara și da...pub-ul se numește The Drunken Rat. Ca și design, mă duce cu gândul la un pub irlandez vechi, mobila și podelele scrâșnind din dinți când pășești sau te așezi. E primitor, cald (când nu merge aerisirea) și cu personal amabil. Ne-a întâmpinat o domnișoară blondă și zâmbitoare pe care cred că am obosit-o, cu întrebările despre meniu și bere. Am optat până la urmă pentru pentru meniul zilei și o porție de spanac cu cartofi Drunken Rat, cu toate că am auzit că, încerc să evit cacofonia, coastele sunt delirice. Cică mai bune decât la Jarvis, unde am fost de două ori și despre care nu am scris nici un rând. Shame on me! 

La meniul zilei, în acea zi frumoasă de marți...sau miercuri, am avut ciorbică de legume cu afumătură, cotlet la grătar cu cartofi cu praz și castraveți murați. Când am auzit că ciorba este cu afumătură, deja vedeam bucăți de slaninuță sau ceva piept de porc. Dar surpriză, bucățele de carne erau din cel mai fraged ciolan care se putea găti. Atât de moale și de dulce că se topea tot în gură. La felul doi, cotletul a fost excelent și mă bucur să văd că se gătește bine pentru meniul zilei. Trebuie să încercați și cartofii Drunken Rat care sunt un amalgam de chestii bune. Meniul zilei se poate îngurgita la prețul de 19 lei. Era să uit, conceptul de berea casei mi-ar indica o bere artizanală făcută de cineva din local. La Drunken Rat, berea casei era Stella Artois, sau altă marcă în funcție de ziua în care ne aflăm. Cred că berea zilei ar fi mai potrivit ca termen. Nu de alta dar celții chiar făceau bere.




Iar pe final, să curgă melodia...și berea.



Garlic with May butter
Cureth all disease.
Drink of goat's white milk
Take along with these.
  A Taste Of Ireland: Irish Traditional Foods by Theodora Fitzgibbon