marți, 2 iulie 2013

Yo-ho-ho, şi-o comoară culinară! - Part II


Nu ştiam când voi mai călca pragul Corsarului, mai ales că autobuzul de Oradea nu circulă pe traseul meu obişnuit. Dar soarta a fost darnică cu mine. Sau cu poftele mele. Cu ocazia unui weekend burlăcesc, nu puteam rata şi o mâncare de excepţie.

După o sesiune nebună de shopping, care s-a lăsat cu sânge din cauza unui fermoar de sliţ nefinisat, foamea a pus stăpânire pe noi. Am lăsat maşina să dormiteze în faţa blocului şi am închiriat un şofer. Vorba aceea din popor: nu amesteca condusul cu mâncatul. Nici nu a oprit bine taxiul în faţa restaurantului că eu deja ieşisem pe geamul pe jumătate deschis. Am sărit în braţele generoase ale lui Eugen şi Ciprian, implorându-i să mă înfieze sau măcar să mă închidă în bucătărie pentru vreo săptămână. Cu tot cu mâncare.