În curte la castel...

...ne luptăm cu-n ostropel. Îmi plac categoriile de restaurante care ies din tipar. Restaurantul Camelot din Timişoara, sau Mamelot, cum l-am dezmierdat noi, face parte din categoria pomenită mai sus. Nu ştiu motivele pentru care nu am fost până acum, dar regret amarnic ca nu i-am trecut pragul. Dar am compensat acum. Deci, ne-am luat frumos de mânuţă şi am purces spre castelul culinar Camelot. Ne punem frumos pe terasă. Ne uităm prin meniuri. E un deliciu doar să citeşti numele bucatelor alese: vraja lui Merlin, zemul cavalerilor, tropăitoare pârâitoare, şi altele câte şi mai câte. Noroc cu scribul care a menţionat şi ce conţin, că altfel beam doar apă plată cu lămâie. După ce strigarăm comanda, vine baiatu cu şerveţele albe şi babeţici. Sper că ăsta e pluralul de la babeţică. Şi ne trezirăm toţi cu câte o babeţică legată de gâtlej, să nu ne stricăm armurile 100% cotton. Şi vin băuturile. Apa, sucul şi berea toate au primit acelaşi tratament. Revărsate cu grijă în nişte stacane de ceramică, bolboroseau de zor în aşteptarea băutorilor însetaţi. Să trăiască prinţii şi prinţesele! Chiar după băuturi, din partea casei veni şi moartea ficatului şi spaima colesterolului...două boluri mici de untură, cu ceapă roşie şi pâine de casă prăjită. Untura, bineînţeles, de două feluri: albă şi roşie, să dea bine şi la maţ şi la ochi.



După ce ne ospătarăm cu aperitivul de era să-l terminăm, iacă apar în zare felurile comandate. Şi aveam aşa: o Graţie a lui Sir Vincent cu carne de pui, un Rug Împărătesc cu ciolan de porc, o Vraja Călăreţului cu ceafă de porc şi o Friptură şi Extaz cu frigăruie şi carne la grătar.

Nu credeam vreodată să ma duc la un restaurant în Timişoara unde să fii tratat cu atâta politeţe, mâncarea să fie atât de bună şi aspectuoasă şi nici să te rupă la buzunar. Asta cu ruperea la buzunar e relativă, fiindcă poate să fie scump pentru unii, decent pentru alţii şi ieftin pentru o mică parte din muritori. Un fel de mâncare începe de la 25 de lei şi se sfârşeşte undeva pe la 48 de lei. Iar platourile de 2, 4 şi 6 persoane te scutură cam de 100 până la 300 şi ceva de lei. Este unul din restaurentele pe care le recomand oricând şi la orice oră pentru a te relaxa şi a mânca bine. Camelot, să ne trăieşti! Să nu uit să menţionez că la toate felurile comandate aveam incluse garnitura şi murăturile sau salata. Şi faptul că nu trebuie să mânânci numai cu mâna aşa cum mi se povestise, se dau şi tacâmuri pentru noi aştia care nu ne zgâriem pe faţă cu ele.

P.S. Din cauză că ne scăzuse glicemia şi mâinile tremurau rău de tot, restul de poze nu au ieşit aşa cum ne propusesem şi de aici motivul nepublicării acestora.