miercuri, 29 iunie 2011

Muştărilă

A apărut de ceva timp un nou muştar, Crenvurştilă. La început mi s-a părut haioasă denumirea până când...

Până când am realizat că e o denumire rasistă. Muştarul nostru cel de toate zilele îl folosim la atâtea şi atâtea preparate. Să nu uităm de mici. Totuşi înclin să cred că beneficiază mai mult de atingerea muştarului decât cremvurştii. Sau poate raportul este chiar egal. E drept că ar fi fost ciudat să se numească Micilă. Mergi cu Micilă în coş. Ca bărbat, să fii cu Micilă în coş la cumpărături nu e prea măgulitor. Din această cauză, noi bărbaţii cumpărăm pâine de 2 kg, baghete lungi, rude de salam cu şuncă (că ăla de Sibiu e prea mic şi alb iar cel săsesc e prea turtit). Sau cum ar fi să se numească Maionezilă. Să întrebe nevasta prin supermarket "Aveţi Maionezilă?". Privirile vînzătorilor ar spune totul. De fapt nici Crenvurştilă să nu întrebe dacă au. De fapt să nu întrebe nimic. Dacă nu găseşte să treacă mai departe în tăcere.

Şi mai este şi alt aspect. Dacă marca unui muştar se numeşte Crenvurştilă, cum ar trebui să se numească o marcă de prezervative?!

Acest articol nu defăimează un produs şi nici nu constituie reclamă. Nu sunt plin de baxuri de muştar şi nici nu doresc să fiu.

miercuri, 1 iunie 2011

Say cheese and you get cheese

Comand într-una din zile două pizza Roco (pe vatră!) de la Pizza Thalia din Timişoara. Cerinţe de sistem minime: mari şi cu extra cheese. Zis şi făcut. Când eram în pragul ameţelilor datorate scăderii nivelului glicemiei, sună interfonul. Mă târăsc spre el şi dau accesul omului cu pizza. Plătesc, închid uşa şi mă îndrept cu un râs diabolic spre cele două cutii.

Mi se părea mie că sunt cam mici dar când ţi-e foame totul este neîndestulător. Le deschid şi supriză. Nu mă înşelasem. Erau mici. De aia plătisem 24 de lei în loc de 36-40 cu tot cu bacşiş. Dar cireaşa de pe tort era extra cheese-ul. Trei bucăţi mari de caş tronau în semnul Mercedes-ului pe toată pizza. Ceva de genul "Hai ia de aici ţărane!". Eu ştiam că se rade nişte mozarella sau măcar banalul caşcaval înainte de a se arunca pizza pe vatră. Aşa ştiu şi eu să-mi iau brânza din frigider. Mă bătea gândul să sun să le fac scandal. M-am lăsat păgubaş şi m-am gândit să scriu mai bine. Poate ajunge ce am scris şi pe la ochii pizzerului. Oricum aş lua-o, nesimţirea e mare la noi la români.

Să fim sănătoşi, că cinstiţi şi cu bun simţ nu mai avem nici o şansă sa devenim.