joi, 20 martie 2014

Tartă cu fructe



După cum vă spuneam într-un articol trecut, cele mai bune deserturi sunt cele care se fac uşor. Şi mai sunt şi gustoase pe deasupra. Sau pe dedesubt. Nu vi s-a întamplat niciodată ca după ce aţi gătit să nu mai aveţi chef de mâncat? Mie da. Tot timpul. Nu înţelegeam până acum când maică-mea îmi zicea că este atât de obosită că nici să mănânce nu poate. Mi se părea ciudat. De neînţeles. Era şi normal. Mie îmi chiorăiau maţele după atâtea jocuri pe calculator sau după ce veneam din oraş cu o gagică. Că  aveam bani numai de ciocolată caldă, nu şi de croissant. 

Să nu o mai lungim şi să trecem la treabă. Cum ziceam, aveam o poftă maximă să facem ceva dulce. Sunt înnebunit după tarte. Că sunt cu fructe, nucă, ciocolată....orice. Numai tartă să fie. Dacă ştii aluatul şi îţi iese bine eşti un norocos. Combinaţiile pe care le poţi face sunt nenumărate. Poţi să te joci cum vrei cu ingredientele. Reţeta de aluat am luat-o de la Jamie Oliver. În el mă cam încred în ceea ce privesc reţetele. O postez aici în cazul în care nu o aveţi la îndemână. Reţeta care urmează este pentru o tartă rece, unde ingredientele se pun după ce aluatul a fost copt. Mai există varianta să pui cu tot cu ingrediente şi să se coacă în întregime.

Aluat
500 g făină albă
250 g unt
100 g zahăr pudră 
2 ouă
1 lingură de lapte

Cremă de vanilie
3 gălbenuşuri
2 linguri de făină albă
1 cană de lapte
1 plic zahăr vanilat

Aluatul. Bateţi cele două ouă împreună cu laptele şi lăsaţi-le deoparte. Luaţi un bol mare de plastic sau sticlă. Puneţi făină în bol. Tăiaţi untul în bucăţi mai mici şi aruncaţi-l peste făină împreună cu zahărul. Amestecaţi încet cu mâna până se face un fel de aluat sfărâmicios. Încorporaţi ouăle bătute cu laptele şi amestecaţi până începe să se transforme într-un aluat mai elastic. Puneţi un pic de făină pe suprafaţa de lucru şi răsturnaţi aluatul. Nu frământaţi deloc. Aduceţi-l doar într-o formă compactă de bilă şi puneţi-l la frigider pentru 30 de minute. După ce s-au scurs cele 30 de minute, îl scoateţi din frigider şi rupeţi o bucată din el care să corespundă cu suprafaţa tăvii. Răsturnaţi-l pe suprafaţa de lucru şi începeţi să-l întindeţi cu un sucitor aproximativ în forma tăvii. Încercaţi ca aluatul întins să depăşească mărimea tăvii pentru a rămâne pe margini. Dacă aveţi o tavă antiaderentă nu mai ungeţi marginile. Eu am avut surpiza să cadă marginile. După mai multe încercări recomand să puneţi hârtie de copt. Întindeţi aluatul în tavă şi tăiaţi marginile în exces. Împungeţi aluatul de pe fundul tăvii cu o furculiţă ca să nu se umfle. Lăsaţi la copt până se rumeneşte. Îl scoateţi din cuptor şi îl lăsaţi la răcit.

Crema. Adăugaţi toate ingredientele într-o oală. Amestecaţi continuu la foc mic până începe să fiarbă şi se îngroaşă. Puteţi să le amestecaţi şi pe un bain-marin şi măcar sunteţi siguri că nu se prinde. În cazul în care vreţi ca să subţiaţi crema, adăugaţi mai un pic de lapte.  După gust, puteţi adăuga puţină coajă rasă de lămâie.

După ce crema s-a răcit, o întindeţi pe toată tarta şi aşezaţi fructele. Tadaaaaa! Dacă nu aveţi cremă la tartă, aşezaţi fructele direct pe aluat, mai tăiaţi nişte fâşii de aluat, faceţi un model de grilaj deasupra şi la cuptor cu ea. Asta dacă v-aţi întrebat ce e în primele poze.

Sfatul meu este să fiţi creativi. Puneţi ce fructe vreţi, fie naturale fie din compot. Faceţi orice combinaţii care vă plac. Dacă ştiţi bazele unui aluat bun şi ştiţi cum să jonglaţi cu o cremă...sky is the limit!

Dacă am învaţat un lucru în bucătărie de la doamna Big Ben a fost să am răbdare şi focul mic. Când mă enervez că nu-mi iese ceva, mereu aud în spatele meu "Răbdare şi foc mic".





Răbdare şi focu' mic.
Mrs. Big Ben

marți, 11 martie 2014

Hasselback - cartoful cu atitudine



Cartofi Hasselback. Când am văzut prima oară cum este gătit cartoful ăsta, m-am gândit că numai un bănăţean i-a dat numele. Fălos, mândru şi cu atitudine. Dar totuşi, cred că numele lui nu provine de pe meleagurile mioritice.

Mă cam săturasem ce e drept de cartoful clasic care îl servim duminica în familie. Ori avem de-a face cu clasicul puree de cartofi ori băgăm nişte cartofi prăjiţi. De obicei când facem un grătar în curte, prefer varianta de cartofi copţi în folie de aluminiu. Aruncaţi direct pe jar, cu un pic de unt şi ceva verdeţuri cred că sunt un companion de nădejde la carne. Dar, dacă ţineţi la siluetă, păstraţi rucola şi salata verde la îndemână şi uitaţi de cartofi.

Reţeta e mai mult decât simplă. Luaţi un cartof în mână şi asiguraţi-vă că e plin de pământ. Cu un burete de inox, frecaţi cu nădejde până ce coaja străluceşte de curăţenie. Dacă sunteţi maniaci, folosiţi cu încredere A**x cu miros de lămâie. Că să alunge greaţa. După ce sunteţi siguri că e curat, îl ştergeţi şi începeţi să tăiaţi felii, dar nu până la capăt. Ca şi cum tăiaţi chifla de hot dog. Cu un cuţit. Acum avem două variante. Eu am ales să-l fac in friteuză că muream de foame şi în cuptor s-ar fi făcut mai greu. Dacă îl coaceţi în friteuză, tot ce aveţi de făcut este să aveţi grijă să-l scoateţi la timp. Dacă îl puneţi în cuptor, băgaţi nişte bucăţele de unt între formele lui voluptoase şi ceva căţei de usturoi. Când îl scoateţi, puteţi da frâu liber imaginaţiei. Ori faceţi un sos de brânză, ori un sos barbeque ori amândouă. Vă este permis orice. Aşa se zice că nimic nu este pervers într-o relaţie dacă amândoi sunt de acord. Aşa şi aici. Dacă cartoful nu zice nimic...nu iertaţi nimic.

Eu zic că e o variantă faină la clasica garnitură, când vine vorba de cartofi.


My idea of heaven is a great big baked potato and someone to share it with.
Oprah Winfrey