vineri, 4 decembrie 2009

Când la femei le vin idei...

De pe noul album al lui Alexandru Andries intitulat Petală, o piesa pe care am auzit-o la radio Guerilla în drum spre lucru si care mi-a făcut ziua de azi să fie fridaylicious. Enjoy it...


Alexandru Andries - Capul si gatul
Click aici


miercuri, 2 decembrie 2009

E55 - doar pe negru!

Nu am mai scris demult pe blog...poate o fi din cauza ca nu am mai mancat in oras. Am mancat si am si baut dar cred ca mi-a fost lene.

Scriu acum ca mi-a povestit o buna prietena ca a vrut sa-si cumpere un Nokia E55...ALB! Si nu gaseste...si cauta. Explicatia venita de la Nokia Romania a fost ca nu s-a lansat varianta pe alb in Romania. Hmmm! Daca  nu s-ar lansa varianta black in SUA ca e politically incorrect mai inteleg. Dar aaaaalb in Romania...de ce?

Stiu ca nu port haine albe cand ma duc sa joc fotbal sau daca ploua afara ca le murdaresc mai usor. Asta sa fie rationamentul din spatele nelansarii variantei pe alb? Eu inteleg ca suntem popor de ti****...pardon rromi...da nici chiar asa. Poate se murdareste mai repede in Romania.

O explicatie a puberului de la Nokia ar fi fost ca telefonul e prea nou...sssshhhhhtttt...e prea nou, sa nu se auda! Si avem doar o culoare sa ajunga la fiecare.

Si cica sa traim bine! Da' telefoane albe nu ne dati.

luni, 6 iulie 2009

La gologanii stelari

A durat ceva timp dar măcar au ajuns. Americanii şi cafeaua lor de la Starbucks. În Timişoara. Iulius Mall. Din adolescenţă visam sa beau cafeaua vazută în filmele americane. Era o utopie. Acum e realitate. Dar acum adolescenţa a trecut...totuşi cafeaua rămâne cu acelaşi gust. Şi o apreciez altfel. Dar să nu cădem în melancolii si siropenii. Deci, am mers la Starbucks. Timişoara. O duminică înnăbuşitoare. Intrăm şi ne punem la coadă. Că e şi coadă pe lângă cafea. Încerci să citeşti felurile de cafea care sunt necunoscute fiind la prima întâlnire cu ele. "Un Iced Caffe Latte parcă ar fi bun pe căldura asta" îţi spui în gând. Comenzile se fac pe bază de strigăte, adică îi spui fetei ce cafea vrei care strigă comanda ta spre fetele care prepară starbucksu'. Toate astea printre alte comenzi strigate. Mă întrebam dacă voi primi ce am comandat. Chiar am primit. Nu pot să spun că am fost impresioant. Mă aşteptam la un alt gust, un gust savuros de cafea. Poate Iced Caffe-ul fiind cu gheaţă şi lapte nu are cum să aibă un gust atât de pregnant. În general mi-a făcut impresie buna, poţi cumpăra cafea la kilogram, căni, cănuţe, termosuri, etc. Poţi să şi mănânci o prăjiturică sau o felie de tort (14 lei bucata) sau te poti delecta cu un set de 2 sandwich-uri (11 lei). Sigur voi merge să încerc toate felurile de cafea să văd care e preferata mea. Ceea ce vă recomand şi vouă.

vineri, 15 mai 2009

Unde nu-i cireaşă vai de emisiune

Emisiunea în sine e ok şi mi-a plăcut ideea de la început. Am urmarit-o şi o urmăresc cu plăcere fiindcă mai învăţ d'ale bucătăriei. Problema e că din lipsă de persoane importante care să fie invitate, apar tot felul de mutanţi, neciopliţi,  cocalari sau fandosite. Cum e cazul recent al lui Romeo Fantastik (cred că aşa se auto-intitulează, oricum nu-mi pasă!). Libidinoşi care nu se spală nici pe mâini când taie ceapa. Nesimţiţi care nu-şi scot ochelarii de soare şi pălăria când stau la masă. Anoşti (cum e cazul lui Baron, cel cu casa de discuri) care nu ştiu să lege o conversaţie. Mimoze (Mrs. Columbeanu) care nu ştiu să vorbească dar ştiu să critice.

Îmi pare rău de Horia Vârlan care este un profesionist şi trebuie să îndure să se uite la asemenea fenomene.

Înţeleg că trebuie să facem rating, dar totuşi...nu putem să avansăm niciodată dacă promovăm asemenea "valori".

vineri, 24 aprilie 2009

La ciuperca otrăvită

Restaurantele si pizzeriile apar ca ciupercile dupa ploaie. Dar cum nu toate ciupercile sunt comestibile, la fel stă treaba şi cu localurile. Pizzeria Thalia intră în categoria locurilor pe care e bine sa le eviţi, asta în cazul în care ai făcut armata şi vrei sa ai nişte flashback-uri. Bucătarul, sau e mult spus bucătar...persoana care se ocupă de fript, fiert şi copt merită să primească un premiu de la FAIL Blog pentru iscusinţa sa. Când auzi că mănânci ciorbă de pui a la grecque, toate simţurile se aşteaptă la un anumit miros sau gust. Greşit. Zarvaturile parcă sunt tăiate de un copil de 3 ani, adică mari şi neuniforme iar în loc să găseşti bucăţele fine de carne de pui, te trezeşti în lingură cu juma' de piept de pui, de zici că a tăiat puiul direct în supă. Cartofii la cuptor sunt plini de ulei şi la ce cantitate iese din ei te întrebi ce ulei folosesc...că dacă ar folosi un ulei decent nu şi-ar permite să-l irosească. De  purée-ul de cartofi nu mai vorbesc. O mâzgă cu gust de untură. Bleoak!

În schimb, pizza e decentă dar să nu comandaţi Tris că este chiar un triş.

Să ne auzim cu bine...asta dacă scăpăm cu viaţa!

luni, 6 aprilie 2009

Bull. John Bull

Acest agent 007 al pub-urilor - John Bull Pub - se află în micuţul oraş Szeged (Ungaria). Un local solid şi cu prestanţă care te îmbie să-i calci pragul.  De cum intri îţi dai seama că linsul pe degete bate darts-ul tradiţional. Nu ştiam de ce dar aflăm în curând.

Eram în Szeged, obosiţi, sictiriţi si cu o foame mare cât turnul Eiffel. Normal, dacă ţi-e foame, implicit eşti şi obosit şi sictirit. Sau asta o ştie toată lumea. În fine...ştiam noi că se mănâncă bine la un pub din centrul Szeged-ului. Nokia Maps îmi arată ca şi POI un John Bull Pub. Fix în centru. Buuuuun. Ăsta tre să fie. Ajungem cu ultimele forţe să deschidem uşa pub-ului. Ne întâmpină un chelner voios, care auzind că vorbim engleza nu se uită urât, cu toate că există o posibilitate de 90% să fim români. Ei încă mai speră să vină şi alte naţii pe acolo. Dar Szeged a ajuns deja un oraş românizat. "Costele, adă-mi şi mie un 35, că ăsta nu mi-e bun", cam asta se aude prin magazinele din Szeged. Dar să revenim. Alegem o masă, ne aşezăm şi începem să ne simtem bine. Pe masă avem pungi de fistic, de caju, de mixuri de alune şi stafide dornice să fie desfăcute şi să astâmpere foamea. Comandăm de băut: eu bere fără alcool, jumătatea mea ceva suculeţ cu chinină (Schweppes Kinley parcă îi zice). Vine berea! Halba proaspăt scoasă de la rece striga la berea din sticlă să se spargă în valuri la turnare. O minunăţie rece şi aspră. Fiind atât de rece, obişnuitul gust dulceag al berii fără alcool dispăruse.

Începem să ne uităm prin meniu. Un putpuriu de feluri de mâncare, care mai de care mai pompoase şi cu multe ingrediente parcă săreau din meniu încercând să te convingă să le alegi. După multe runde de eliminări şi argumentând că poate nu e bine să mâncăm greu, că poate nu e bun (greu de crezut!) ne-am oprit asupra a două feluri. În faţa mea s-a prezentat următorul fel: medalioane de porc învelite în costiţă prăjită, tăiată subţire (felicitări bucătarului şi cuţitului), cartofi fierţi în coajă umpluţi cu gorgonzola şi ierburi aromate (nu eram sigur când am citit de herbs pe acolo, dar am zis "what the hell, we have one life only...and a driver's license") şi un sosulică de ceapă verde cu ceva smântână. Un deliciu!



Jumătatea mea a comandat piept de pui cu sos de alune şi coniac, felii de mere coapte garnisite cu miere şi un puree de cartofi pufos ca norul alb de pe cerul unei zi de vară.



Încă o dată felicitări bucătarului. Nu cred că pot exprima în cuvinte  gustul sublim al acelor bucate.

Afară, un vânt tăios si puternic le făcea viaţa amară trecătorilor care se chinuiau să ajungă la casele lor. Stăteam cu un zâmbet tâmp pe faţă şi mă uitam la ei cum se luptă cu vântul. După acea mâncare, totul mi se părea mai frumos, mai liniştit, mai adormit. Atmosfera caldă, liniştită, cu oameni calmi şi binevoitori. Pe acordurile lui Jack Johnson, Madonna şi alţi talentaţi în ale muzicii, savuram din plin acele momente. Ne ridicarăm cu greu să părăsim acel mic rai.

Ca să savuraţi câteva ore minunate vă recomand cu căldură acest pub iar mai jos aveţi o mică hartă.

Vizualizare hartă mărită

vineri, 3 aprilie 2009

Ca la mama...Uţa

E vineri si ne pregatim sa rupem uşa biroului ca sa ne îndreptăm spre Arieşeni. Arieşeni este o comună în judeţul Alba situată chiar în Ţara Moţilor, încadrată de un peisaj sublim. A fost prima mea ieşire la munte iarna aşa că aşteptam cu nerăbdare să calc acceleraţia. Voi sări peste faptul că am îndoit janta iar capacul de la roată a ales o altă rută decât maşina, şi ajung la partea cu mîncarea.

După o zi istovitoare pe pârtie, e vremea ca stomacul să-şi ceară drepturile. Şi ne îndreptăm spre un local despre care ştiam că se mănîncă bine. Hai să vă explic cum ajungem. Din Arieşeni plecaţi spre Garda de Sus iar la aproximativ 6 km de centrul comunei Arieşeni, pe dreapta se găseşte Pensiunea Mama Uţa. Nu mânaţi tare că poate treceţi de ea şi e păcat.

Şi ne aşezăm la masă. Urechile şi obrajii încep să ardă pe măsură ce se dezgheaţă iar stomacul nu mai ştie cum să o imite pe Shakira, şi vizual şi sonor. Vin meniurile...şi băutura. Pălinca din partea casei, de un galben curat, cu mărgele pe margini, e un vis. Speram ca visul să nu se termine, dar se termină...fiţi siguri de asta. Şi cum ziceam, vine mâncarea. Ciorba de burtă nu o pot descrie în cuvinte. Un echilibru perfect între muşchii fin tăiaţi şi gustoşi, ciorba de o savoare pe care nu o pot exprima şi lămâia, smântâna şi mujdeiul care au venit să completeze minunea. Papilele gustative dădeau un party continuu, le simţeam cum îmi mulţumeau şi îmi erau recunoscătoare. Surioara de masă a ciorbei de burtă a fost ciorba de fasole cu ciolan şi cu ceapă roşie. Spectacol! Boabele de fasole, ciolanul fraged si ceapa roşie dulce erau ca o piesă de teatru, excelent pusă în scenă. Să nu uit de pâinicile de casă aduse ca să întregească acest ospăţ si să ne potolească foamea. Drumul spre cabană a decurs în linişte, uitându-ne la drumeţii obosiţi şi savurând aceste momente. Cum e in reclamă...priceless!

Dacă ajungeţi în zonă, neapărat să treceţi la Mama Uţa. Am uitat să zic...a venit personal să ne ureze poftă bună şi multă sănătate. Priceless e pistol cu apa!

http://www.mamauta.ro/