luni, 13 februarie 2012

Teoria shawormei

Recunosc că de când am început acest blog, nu m-am aventurat să scriu prea mult despre felul de mâncare sau fast-food (repet, nu junk food) pe care îl tolerez la orice orice oră, cu febră sau nu, cu indigestie sau nu. Cum o zice şi titlul, este vorba chiar de Măria Sa Shaorma. Hulită de unii şi proslăvită de alţii (oare cine!?), shaorma reprezintă deja un cult în societatea românească. Pusă şi pe versuri, reuşeşte să acapareze atenţia şi celor care o mănâncă pe furiş, seara, în faţa televizoarelor, la câte o emisiune de interes naţional. Nu vi s-a întâmplat niciodată să daţi de acei oameni care se uită aşa cu scârbă şi dezgust când muşti din shaorma, dar seara îi vezi din maşină la coadă, la shaormeria de care le-ai zis. Că te şi întreabă "Dar totuşi, de unde zici că e?". Şi stau acolo în frig sau cald, nu contează, să cumpere şi ei bucăţica de calorie pe care o repugnau.

De la un timp, de parcă neajungând caloriile dintr-o shaorma, au apărut shaormele XXL. XXL!!! Cum zice un bun prieten...parcă ţin un nou-născut în mână. Atât sunt de mari că nu ştii cum să le ţii. Eşti ca un virgin care nu nimereşte punctul de destinaţie. Care nu ştie cum să mânuiască racheta sol-sol. E atât de mare că dacă ai mânca o shaorma din asta, gol fiind, nu cred că s-ar mai uita femeile în jos la tine. Ai avea ceva concurenţă. Problema e că, începi la un moment să fii atât de familiar cu ea, încat shaorma mare de altădata parcă e o shaorma mică. Alta decât cea XXL nu ai mai vrea. Vorba aia...once you go black, you never go back.

Pentru cine nu ştia şi trăia în paleolitic, fără shaormerii şi Google, la shaorma, lipia este baza. Lipia este nucleul, centrul universului acestor tip de mâncăruri. În momentul în care ai o lipie la dispoziţie şi tot felul de ingrediente, ai opţiuni nelimitate. Unele mai puţin sănătoase iar altele mai decente din punct de vedere al caloriilor. Poţi să faci shaorma, durum, fajita, quesadillas, taco, tostadas...you name it. Mexicanii au cea mai mare varietate de tipuri de mâncare cu lipii sau tortillas. Dacă vrei, poţi face şi shaorma cu salată de fructe. Sau cu îngheţată.

Varianta pe care o folosesc des implică nişte piept de pui, la gratăr, tăiat felii, dar merge şi cu o friptură de porc, raţă sau alt animal de companie al ogrăzii, legume trase prin tigaie şi un sos de iaurt cu usturoi. Cartofii sunt opţionali, dar dacă sunt musai, optaţi pentru varianta coacerii lor în cuptor în loc să-i prăjiţi. Îi tăiaţi ca pentru cartofi prăjiţi, dar luaţi o tavă, puneţi hârtie de copt şi bang la cuptor cu ei. Mi se pare mai sănătoasă varianta. Cu toate că, toate acestea combinate nu reprezintă o opţiune săracă în calorii. Că cică aici e secretul unei diete, nu ce mânănci neapărat dar cum le combini.



We think fast food is equivalent to pornography, nutritionally speaking. 
Steve Elbert