miercuri, 6 iunie 2012

La Oxford, birjar!


Îmi plac plimbările de la un restaurant la altul. Mai ales dacă le găseşti închise. Mai ales dacă îţi este foame. Mai ales că atunci nu mai gândeşti logic. Ochii sunt împăienjăniţi, stomacul tare ca piatra şi inima mai să te lase.

Iniţial am plecat cu ideea de a poposi la restaurantul Cactus. Ghinion. Poarta localului sprijinea senină semnul de "Rezervat". Nu e problemă, oamenii au clienţi. Asta înseamnă bani. Adică plătim taxe şi uite aşa prospera şi ţara. Cu oftatul cât Casa Poporului, ne-am strecurat pe străduţe să ajungem la un alt restaurant, La Cucharacha. După nume, pare ceva irlandez. Când ajungem, surpriza mai mare decât la Cactus. Orarul este între orele 18-24. Şi eu care credeam că este plaja de vârstă pentru intrare. Deci se poartă şi la noi. Restaurante unde doar între anumite ore vii şi pleci. Să nu stai ca neamu' prost până spre dimineaţă sau să vii cu noaptea-n cap. Ziua se anunţa un eşec, dar mi-am adus aminte de pub-ul Oxford din Timişoara. Eram salvaţi.