La o cărămidă de bere
Se ştie că mâncarea în pub-uri excelează de obicei şi nimic nu poate fi un însoţitor mai bun al berii decât o masă copioasă. Din câte ştiu, o bere face cât două şniţele sau cât un pui. Vorbesc în calorii acum. Dar când bei simţi doar gustul berii şi nici urmă de cărnuri, aşa că trebuie să şi deguşti câte ceva. Când s-au deschis pub-urile pentru prima oară la noi în oraş, sau în toată ţara (dar nu şi pe sate), am fost convinşi că acolo se poate bea numai. Nu eram încă nişte clienţi educaţi pentru lumea acestor crâşme. Aveam impresia că mergem doar să bem şi să jucăm darts. Timpul a trecut, iar proprietarii acestora ne-au învăţat încet ce înseamnă de fapt conceptul de pub. Un loc generos, care abundă de felurite tipuri de bere, dar şi de tot soiul de mâncăruri, unde te poţi întâlni cu prietenii dar şi cu viitorii parteneri de afaceri. Se ştie că o afacere se încheie mai bine cu stomacul plin şi într-o atmosferă relaxată. Şi cu armele la intrare.
Un astfel de loc generos este şi Beer & Bricks din Piaţa Unirii, Timişoara. Am găsit foarte puţine informaţii legate de atmosfera şi meniul de acolo, aşa că m-am decis să rezerv o masă pentru seara de sâmbătă. Cum sărbătoream un eveniment, nu avea să se lase doar cu băutură, ci am orchestrat şi meniurile şi ordinea apariţiei lor. Am avut norocul, sau poate acolo e o chestie obişnuită, să dau de o persoană foarte amabilă care ne-a ajutat în stabilirea porţiilor şi alegerea meniului. Chiar foarte drăguţă, aş putea spune. Atât de drăguţă că a fost nevoie de prezenţa unui pumnuşor în coaste oferit de doamna Big Ben, care să-mi reamintească să revin pe pământ. Aşteptam seara de sâmbătă cu sufletul la gură. Nu am plătit nici un avans şi nici nu am fost condiţionaţi de consumarea unei anumite sume cum se mai întâmplă prin alte locuri, de care sper sa ajung să vă povestesc.
Beer & Bricks are două baruri, ca să deservească mai bine masa de muşterii setoşi şi pofiticioşi. Un bar este amplasat chiar în faţă iar cel de-al doilea este în partea din spate a pub-ului. Am rezervat vreo trei mese în colţul barului din spate, să fim aproape de sursa fericirii şi să fim mai separaţi de restul populaţiei. Am fost impresionat când am văzut mesele aranjate frumos, cu lumânări pe ele iar farfuriile erau stivuite deja în colţurile meselor. Se simţea că s-au pregătit şi nu au pus doar semnul de „Rezervat” pe masă. Aperitivele au ajuns pe la al doilea rând de bere, când am dat semnalul de începere a atacului. Ne-am desfătat cu pâine prăjită, untură, murături şi ceapă. Un astfel de platou costă doar 8 lei, dar vorba reclamei...este nepreţuit! Au urmat celebrii cârnaţi prăjiţi care protejau armata de cartofi prăjiţi. Cârnaţii se pot lua la metru sau la jumătate de metru şi costă 36 de lei platoul, respectiv 25 de lei. Ca să dăm un rafinament mesei, am comandat platouri cu cinci feluri de brânzeturi la preţul de 18 lei/platou. Nu ştiu de unde aduc cârnaţii dar au fost de mare excepţie. Ce m-a încântat în mod deosebit pe lângă gust a fost maţul natural în care erau înveliţi, şi nu plasticăraie de tot felul. Ştiu că sună ciudat "maţ" dar nu pot ocoli termenul. Neapărat trebuie să aflu sursa cârnaţilor. A ajuns deja pe primele locuri pe lista de priorităţi. Care credeţi-mă, nu e mică deloc! Mă refer la listă, obsedaţilor.
Despre băuturi, numai de bine pot zice. Băuturi la draft, la 1 litru sau la sticlă, de care îţi pofteşte inima sau stomacul. Preţurile decente, variind de la 6-7 lei un draft, continuând cu 14 lei la halba de 1 litru până pe la sau trecând de 10 când vine vorba de rafinatele sau nerafinatele germane. Atât de bine ne-am înţeles cu mobilierul pub-ului încât am ajuns să facem poze ba cu maşina de cusut Singer sau cu antica casă de marcat. Aşa e când îmbătrânim, tindem să se ne apropiem de lucruri mai bătrâne să părem noi mai tineri.
Partea cea mai bună dintre toate este că nu are oră de închidere...ci „doar” până la ultimul client. Noi am luat de sfântă această regulă şi nu s-a supărat nimeni. Dimpotrivă...chiar au dansat cu noi.
Sfatul meu este să mergeţi cu încredere, să beţi cu încredere şi să mâncaţi din toată inima...sau cu tot stomacul. Cheers mates!
Un astfel de loc generos este şi Beer & Bricks din Piaţa Unirii, Timişoara. Am găsit foarte puţine informaţii legate de atmosfera şi meniul de acolo, aşa că m-am decis să rezerv o masă pentru seara de sâmbătă. Cum sărbătoream un eveniment, nu avea să se lase doar cu băutură, ci am orchestrat şi meniurile şi ordinea apariţiei lor. Am avut norocul, sau poate acolo e o chestie obişnuită, să dau de o persoană foarte amabilă care ne-a ajutat în stabilirea porţiilor şi alegerea meniului. Chiar foarte drăguţă, aş putea spune. Atât de drăguţă că a fost nevoie de prezenţa unui pumnuşor în coaste oferit de doamna Big Ben, care să-mi reamintească să revin pe pământ. Aşteptam seara de sâmbătă cu sufletul la gură. Nu am plătit nici un avans şi nici nu am fost condiţionaţi de consumarea unei anumite sume cum se mai întâmplă prin alte locuri, de care sper sa ajung să vă povestesc.
Beer & Bricks are două baruri, ca să deservească mai bine masa de muşterii setoşi şi pofiticioşi. Un bar este amplasat chiar în faţă iar cel de-al doilea este în partea din spate a pub-ului. Am rezervat vreo trei mese în colţul barului din spate, să fim aproape de sursa fericirii şi să fim mai separaţi de restul populaţiei. Am fost impresionat când am văzut mesele aranjate frumos, cu lumânări pe ele iar farfuriile erau stivuite deja în colţurile meselor. Se simţea că s-au pregătit şi nu au pus doar semnul de „Rezervat” pe masă. Aperitivele au ajuns pe la al doilea rând de bere, când am dat semnalul de începere a atacului. Ne-am desfătat cu pâine prăjită, untură, murături şi ceapă. Un astfel de platou costă doar 8 lei, dar vorba reclamei...este nepreţuit! Au urmat celebrii cârnaţi prăjiţi care protejau armata de cartofi prăjiţi. Cârnaţii se pot lua la metru sau la jumătate de metru şi costă 36 de lei platoul, respectiv 25 de lei. Ca să dăm un rafinament mesei, am comandat platouri cu cinci feluri de brânzeturi la preţul de 18 lei/platou. Nu ştiu de unde aduc cârnaţii dar au fost de mare excepţie. Ce m-a încântat în mod deosebit pe lângă gust a fost maţul natural în care erau înveliţi, şi nu plasticăraie de tot felul. Ştiu că sună ciudat "maţ" dar nu pot ocoli termenul. Neapărat trebuie să aflu sursa cârnaţilor. A ajuns deja pe primele locuri pe lista de priorităţi. Care credeţi-mă, nu e mică deloc! Mă refer la listă, obsedaţilor.
Despre băuturi, numai de bine pot zice. Băuturi la draft, la 1 litru sau la sticlă, de care îţi pofteşte inima sau stomacul. Preţurile decente, variind de la 6-7 lei un draft, continuând cu 14 lei la halba de 1 litru până pe la sau trecând de 10 când vine vorba de rafinatele sau nerafinatele germane. Atât de bine ne-am înţeles cu mobilierul pub-ului încât am ajuns să facem poze ba cu maşina de cusut Singer sau cu antica casă de marcat. Aşa e când îmbătrânim, tindem să se ne apropiem de lucruri mai bătrâne să părem noi mai tineri.
Partea cea mai bună dintre toate este că nu are oră de închidere...ci „doar” până la ultimul client. Noi am luat de sfântă această regulă şi nu s-a supărat nimeni. Dimpotrivă...chiar au dansat cu noi.
Sfatul meu este să mergeţi cu încredere, să beţi cu încredere şi să mâncaţi din toată inima...sau cu tot stomacul. Cheers mates!
“Berea este dovada că Dumnezeu ne iubeşte şi de-asta vrea sa fim fericiţi!”
Benjamin Franklin
Comentarii
Trimiteți un comentariu