luni, 1 noiembrie 2010

Atelierul de pizza: Making of

În regia talentatelor Ama şi Camelia şi urmând cu stricteţe scenariul bine gătit al lui Cosmin Tehei, filmul Atelierul de Pizza, o parte a seriei „Atelierelor” ne-a încântat duminică după-masă din punct de vedere culinar.

Scenele s-au desfăşurat pe platourile de filmare ale pizzeriei La Maria, de pe strada Miron Costin nr. 11 din Timişoara. Participanţii la acest eveniment gastronomic au fost pe rând şi spectatori şi ascultători atenţi, iar apoi au trecut la rolurile de actori principali.

Am fost introduşi într-o scurtă istoriei a pizzei, explicându-ni-se tipurile de pizza şi diferenţele dintre un aluat de pizza şi alte aluaturi sau dintre abundenţa ingredientelor de la o ţară la alta. Noi fiind un popor bogat şi prosper tindem să punem multe ingrediente. Italienii, sărăcuţii de ei, mai finuţ mai răruţ. După aceea, am fost încântaţi de trei feluri de pizza care s-au aliniat în faţa noastră după cum urmează: pizza Margherita (sos de roşii şi mozarella), Pizza lu’ Şefu (sos de roşii, mozzarella, speck, carciofi, zucchini, ou, parmezan, usturoi) şi pizza Ţărănească (sos de roşii, mozzarella, salam, costiţă, ceapă, telemea, roşii). Am tăbărât cu toţii pe bietele platouri, de nu mai conta că sunt calde sau că la unii nu ne plac eu ştiu ce vegetale sau cărnuri. Aşa de bune erau!

Conform zicalei „Cu burta plină se merge la cumpărături”, sau în cazul nostru la făcut de pizza, a urmat şi proba practică unde fiecare dintre participanţi a trecut la acţiune. Printre care şi subsemnatul. Urmând prea îndeaproape instrucţiunile sensei-ului culinar, mi-am înfipt degetele fine atât de spornic că am reuşit să găuresc aluatul. Numai eu ştiu cum, că cică nimeni nu reuşise performanţa asta. Şi când am zis eu că sunt unic...

Ca să nu ne plictisim până să ne vină rândul la fiecare, am avut parte şi de lucru manual. Am învăţat să facem căciuliţe decorative de lână. Materialele şi instrucţiunile ne-au fost puse la dispoziţie de către Camelia iar talentul…fiecare cum a ştiut. Bine că au ieşit căciuliţe la toată lumea şi nu alte obiecte.

Despre pizza care se face acolo am doar cuvinte de laudă, aluatul este crocant şi copt bine pe interior. Exact cum trebuie. Ingredientele sunt proaspete şi foarte bine combinate, astfel că îi dă o aromă nemaipomenită.

La plecare, când m-am pus în maşină eram atât de obosit că nu ştiam de ce simt o căldură în poală. M-am uitat cu mirare în jos...era cutia de pizza. Mi-a venit în minte un citat de-al lui Kevin James, un actor care mă amuză copios: „Nu există sentiment mai plăcut pe lumea asta decât o cutie caldă de pizza în poalele tale.”











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu