Micul post alimentar
Prin post nu mă refer la varianta britanică a cuvântului articol, ci la postul culinar care se ţine de obicei pe la sărbători. Dar acum vreau să vorbesc de micul dejun, care în limba engleză este compus din "break" şi "fast". Iar "fast" înseamnă post. Atât de greu le-a fost englezilor să se abţină de la papa de seară până de dimineaţă încât era considerat ca un post. Bun şi aşa.
E adevărat că lungimea acestui post depinde de fiecare dintre noi. Cei mai curajoşi ajung acasă pe la 6 seara şi se desfată cu o salată sau un iaurţel. Cei mai slabi de înger sparg frigiderul în miez de noapte, spărgând ouăle şi sfârâind carnatul în cea mai mare tigaie din casă. Pentru aceştia, acest post devine mic fiindcă ne despart doar câteva ore până la micul dejun.
Dar totuşi, de ce îi spunem noi atunci micul dejun? Bineînţeles că provine din francezul "petit dejeuner". Acolo înţeleg că e petit, că bieţii francezi înfulecă un croissant şi o cafea şi gata! Dar privind lucrurile prin prisma vorbei că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, nu mai ştiu ce să cred. Ori vorba e greşită, ori termenul în sine e ales prost.
Întotdeauna am fost intrigat de scenele de dimineaţă prezentate în filmele americane. Când se trezesc se spală, fac dragoste, plimbă câinele, fac jogging, gătesc micul dejun, hrănesc copii, pleacă la birou, şamd. Eu când mă trezesc de dimineaţă, de-abia nimeresc uşa de la baie şi adorm sub duş cu capul pe flaconul de şampon. Ce să mai gătim, să mâncăm, să plimbăm, să ...
Dar în weekend se schimbă treaba. Atunci mai avem timp să respirăm liniştiţi şi să stăm relaxaţi de dimineaţă. M-am târât încet spre bucătărie, încercând să nu-mi înfig unghiile în toate pragurile. După 10 minute, cafeaua bolborosea fin. Era timpul ca licoarea neagră să ajungă la mine în sistem. După încă 10 minute, micul dejun era în faza de design.
Pregătirea micului dejun în aşa fel încât să-ţi surprinzi jumătatea este câteodată destul de riscantă. Dacă doarme prea mult, s-a ales praful de surpriză şi ai o droaie de draci pe când se trezeşte. "Te-ai trezit...în sfârşit!" şi începe cearta. Ca să induci efectul de trezire, poţi să apelezi la trucuri ieftine: trântirea unei cratiţe, deschiderea televizorului cu sonorul tare "din greşeală", tragerea apei la baie de cel puţin 5 ori, etc. Dacă se trezeşte repede şi eşti prins cu şorţul în vine....ah, asta era din alt film. Dacă se trezeşte repede şi eşti prins, parcă nu mai e surpriza aia măreaţă. Sincronizarea e importantă ca şi în toate situaţiile. Şmecheria e să pregăteşti ceva rapid, unde nu te bâlbâi, e gustos şi arată frumos în farfurie. E un efort mic iar gestul va fi apreciat. Vă garantez! Dacă nu...dormim toţi pe preş.
E adevărat că lungimea acestui post depinde de fiecare dintre noi. Cei mai curajoşi ajung acasă pe la 6 seara şi se desfată cu o salată sau un iaurţel. Cei mai slabi de înger sparg frigiderul în miez de noapte, spărgând ouăle şi sfârâind carnatul în cea mai mare tigaie din casă. Pentru aceştia, acest post devine mic fiindcă ne despart doar câteva ore până la micul dejun.
Dar totuşi, de ce îi spunem noi atunci micul dejun? Bineînţeles că provine din francezul "petit dejeuner". Acolo înţeleg că e petit, că bieţii francezi înfulecă un croissant şi o cafea şi gata! Dar privind lucrurile prin prisma vorbei că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, nu mai ştiu ce să cred. Ori vorba e greşită, ori termenul în sine e ales prost.
Întotdeauna am fost intrigat de scenele de dimineaţă prezentate în filmele americane. Când se trezesc se spală, fac dragoste, plimbă câinele, fac jogging, gătesc micul dejun, hrănesc copii, pleacă la birou, şamd. Eu când mă trezesc de dimineaţă, de-abia nimeresc uşa de la baie şi adorm sub duş cu capul pe flaconul de şampon. Ce să mai gătim, să mâncăm, să plimbăm, să ...
Dar în weekend se schimbă treaba. Atunci mai avem timp să respirăm liniştiţi şi să stăm relaxaţi de dimineaţă. M-am târât încet spre bucătărie, încercând să nu-mi înfig unghiile în toate pragurile. După 10 minute, cafeaua bolborosea fin. Era timpul ca licoarea neagră să ajungă la mine în sistem. După încă 10 minute, micul dejun era în faza de design.
Pregătirea micului dejun în aşa fel încât să-ţi surprinzi jumătatea este câteodată destul de riscantă. Dacă doarme prea mult, s-a ales praful de surpriză şi ai o droaie de draci pe când se trezeşte. "Te-ai trezit...în sfârşit!" şi începe cearta. Ca să induci efectul de trezire, poţi să apelezi la trucuri ieftine: trântirea unei cratiţe, deschiderea televizorului cu sonorul tare "din greşeală", tragerea apei la baie de cel puţin 5 ori, etc. Dacă se trezeşte repede şi eşti prins cu şorţul în vine....ah, asta era din alt film. Dacă se trezeşte repede şi eşti prins, parcă nu mai e surpriza aia măreaţă. Sincronizarea e importantă ca şi în toate situaţiile. Şmecheria e să pregăteşti ceva rapid, unde nu te bâlbâi, e gustos şi arată frumos în farfurie. E un efort mic iar gestul va fi apreciat. Vă garantez! Dacă nu...dormim toţi pe preş.
Problema căsătoriei este că se termină în fiecare seară după ce faci dragoste, şi trebuie să o reconstruiesti în fiecare dimineaţă înainte de micul dejun.
(Gabriel García Márquez)
...sau după micul dejun.
(BigBen)
Comentarii
Trimiteți un comentariu