La somonul jucăuş

Nu ştiu alţii cum sunt, dar când primesc de la naşu' un mesaj de genul "Bulan, sa veniţi nemâncaţi şi nebăuţi între 19:00 şi 19:30 că se răceşte" nu mai stau pe gânduri. Poate alţii ar mai şovăi, s-ar mai gândi încă o dată, s-ar consulta. Când e vorba de naşu' şi de gătit, ajung aceste două motive să nu mai stau pe gânduri.

Cu naşu' mă leagă o prietenie din copilărie. O copilărie frumoasă, plină de Lego şi machete Matchbox, foarte rare pe vremurile acelea. Noroc cu neamurile noastre din Budapesta, care mă hrăneau cu jucării şi popping candies când ne vizitau în acele timpuri cenuşii. O astfel de prietenie rezistă foarte bine în timp şi depăşeşte orice moment dificil care inevitabil apare la un moment dat. Tocmai de aceea am vrut să pecetluim această prietenie.

Naşu' e un mare bucătar şi un fan înfocat al lui Jamie Oliver. Să nu înţelegem greşit termenul "înfocat" şi nici să nu-l privim din perspectiva brokeback mountiană. E foarte deschis la tot felul de reţete îndrăzneţe şi îi place să combine aromele.


Nu ştiam la ce bucate să mă aştept şi ce vin să aleg. Că nu mă pot duce cu pet-ul de Noroc. De obicei, vinul este flexibil şi cade bine în orice împrejurare. Am ales un vin roşu, crezând într-o masă cu carne roşie. De cum am intrat, am simţit miresmele de peşte la cuptor. Mi-am dat seama că greşisem cu alegerea vinului. Dar naşu', gurmand versat, a scos rapid de la rece o sticlă de Muscat sec.

În faţa noastra, stăteau trufaşe nişte bucăţi generoase de somon, date pe grătar câte două minute pe fiecare parte iar apoi troznite la cuptor vreo 20 de minute. Nu prea mult, altfel vor fi uscate şi fără savoare. Ca şi garnitură, legumele gratinate au fost alegerea perfectă pentru a însoţi somonul în drumul lui spre pântecele noastre.





După ce am încheiat masa cu încă un pahar de vin şi două sughiţuri, a venit timpul pentru mişcare. Nu, nu e vorba că am ieşit la plimbare pe afară. Nici vorbă. Am pus în funcţiune noua achiziţie a naşului. Un WII negru drăcos! Am trecut pe rând prin arenele Roland Garros, pe la gala de box sponsorizată de HBO, prin Cheile Nerei la un rafting de calitate şi prin Scoţia la o partidă de golf. Încă mai simt efectele febrei musculare, după atâtea sporturi într-o singură seară.

Închei cu un citat cât se poate de adevărat:

Fish, to taste right, must swim three times -in water, in butter, and in wine.

Comentarii

Postări populare