Nenea...vă plac peștele?

Nu știu unii cum sunt, dar eu cum aud de sushi intru în trepidații. Dar în trepidații de plăcere. Nu contează ora, locul și starea stomacului. Mă pot obișnui cu sushi la orice oră și în orice stare aș fi. Cred că aș putea îngurgita cantități nelimitate. Sau cel puțin așa credeam. De data asta mi-am găsit nașul.

Nașul ăsta culinar se numește Asaka Running Sushi și trebuie să bateți ceva drum până la el fiindcă este taman în Munchen. Mai exact pe Amalienstraße 39. Running sushi nu înseamnă că trebuie să fugi literalmente după pește, să-l tranșezi și să-l bagi într-o algă sau cine știe ce ierburi. Dacă era așa, eu nu mai apucam să mănănc sushi. De fapt, v-am mai povestit de prima mea experiență de îndemânare culinară unde a trebuit să combin dexteritatea mânuirii bețișoarelor cu coordonarea gurii de a prinde în ultimul moment bucata care aluneca vertiginos dintre bețe.  


De data asta am intrat în local ca un jucător versat. Cu stomacul înainte și pocnindu-mi  degetele. Să curgă sushi-ul! Ah...să nu omit un lucru foarte important...era activat modul all you can eat. Muhahahaaaa! Cred că nu asta a fost și reacția doamnei de la recepție când m-a văzut. Următoarea mișcare din partea ei a fost să strige spre bucătărie "More sushi, Asaka-bacsy." Apoi ne-a explicat cu glas tremurând că pentru 30 de minute avem preț excepțional de 8,40 Euro iar dacă depășim va fi 12 Euro. Mi s-a părut corect. Dacă depășești limita de viteză cu mai mulți kilometri, normal că amenda crește. Ca să spăl stomacul și să creez un flux de intrare adecvat, am comandat un pahar mare de weissbier. Cum benzile transportoare erau pline de bunătăți, ne-am sincronizat ceasurile și am pornit în misiune. La un moment dat am oprit cronometrul fiindcă, după cum se știe, pauzele lungi și dese sunt cheia marilor succese. Am observat că bucătarul era setat pe anumite specialități fiindcă veneau ba valuri de maki, ba de chestii deep-fried sau ierburi de mare. Cam toată lumea ocolea zarzavaturile care veneau, ceea ce mi-a sugerat să le las deoparte. Îmi era o poftă maximă de nigiri și nimic nu apărea la orizont. Vroiam să las un bilet pe bandă cu "Me like salmon", dar am zis să nu îmi forțez norocul. Oricând poate apărea în meniul specialitatea zilei - Testicule de român. Dulciurile veneau pe banda de jos si constau din celebrele banane prăjite până la tot soiul de jeleuri.

La final cred că ne-am încadrat în jumătatea de oră menționată. Am plătit cam 12 Euro de căciulă cu tot cu băuturi. Ceea ce nu a fost a rău. La cât am mâncat, paguba a fost mai mare. Credeți-mă. Îmi cer scuze că pozele poate sunt prea puține dar mațul a avut întâietate. De fapt, mă mir că am reușit să le fac și pe astea.

I've been making sushi for 38 years, and I'm still learning. You have to consider the size and color of the ingredients, how much salt and vinegar to use and how the seasons 

affect the fattiness of the fish.

Masaharu Morimoto