luni, 28 ianuarie 2013

Bugar'D - muşchetarul culinar


Întunericul era tot mai copleşitor şi dura de ceva luni. Ochii i se obişnuiseră cu negrul de nepătruns şi stătea resemnat şi trist în singurătatea lui. Lumina soarelui era doar o amintire. La fel şi momentele în care era înconjurat de atâtea persoane, veselie şi bunăstare. Nu înţelegea de ce, dintr-o dată, toată lumea l-a părăsit. Era idolul lor, era zeul la care toţi se închinau. În fiecare seară erau în jurul lui, cântând, mâncând şi degustând beri. Era stropit cu apă când devenea prea încins şi lăsat în tihnă după ce ofrandele erau aranjate pe masă. Oare mai vin astfel de vremuri? Ce s-a întâmplat cu toţi acei oameni?

Cred că dacă gratarul meu ar avea un suflet, astfel de trăiri ar trece prin mintea lui metalico-lemnoasă. Îl cred şi eu. După ce o vară întreagă a fost iubit şi idolatrizat, acum stă cuminte sub o prelată. Dar e spre binele lui. Acuşi va fi dezvelit cu mare fast si stropit iar cu bere, grăsimea curgându-i printre dinţii metalici. Ce-i drept, îmi era şi mie dor de nişte mici clasici, fără prea multe fiţe. Doar cu muştar şi nişte cartofi prajiţi. De când iarna şi-a intrat în graţii, nu am mai făcut nici un grătar. Unde să te duci atunci decât într-un pub. Că doar nu o sa mă duc la teatru.

Ieşisem într-o seară, la câteva beri, într-un pub care mi-a placut. Şi ca mâncare şi ca băutură. Denumirea era mai ciudată şi înca nu am înţeles de unde vine - Bugar'D. Numele are ceva influenţe gen Alexandre Dumas, dar doar atât. Localul e foarte cochet aranjat şi se simte mâna de designer la multe lucruşoare pe acolo. Principala calitate este că te face să te simţi cumva ca acasă, nu ai impresia că ai fi undeva în oraş. Sau cel puţin aşa am simţit eu.

Şi cum ziceam, am plecat cu o poftă de mici de zile mari. Sau poftă de zile mari de mici. Oricum aş întoarce-o sună ciudat. Şi am comandat mici, vreo cinci bucăţi. Însoţiţi de o ploaie de cartofi prăjiţi. Tovarăşii mei de suferinţă au avut cartofi Bugar'D cu usturoi - un soi de cartofi fierţi, un piept de pui la grătar, iahnie de fasole şi coaste de porc. Totul bun şi timp de aşteptare cam mediu, aproximativ 20 de minute. Deci nu am leşinat de foame. Mâncarea a fost bine gătită şi, sincer să fiu, nu am ce să-i reproşez. Pofta de mici mi-a fost satisfăcută. Un singur lucru am de comentat dar nu se referă la mâncare. Se referă la abilitatea chelnerilor/iţelor de a şti să comunice cu tine în ceea ce priveşte modalitatea de plată. Nu e o situaţie unică, multe localuri au problema asta. Când cer să mi se facă nota, în caz că ar fi anumite probleme în emiterea notei de plată, mă aştept să fiu întrebat dacă plătesc cu un card sau în numerar. Ei bine, dacă nu sunt întrebat, înseamnă că modalităţile de plată sunt multiple. Teoretic da. Practic, doamna chelner s-a bosumflat şi s-a iritat toată, ca după o epidemie de varicelă, că trebuia să specific că plătesc cu cardul, fiindcă acum nu mai poate emite alt bon. Serios?! Sau poate nu ai chef sa-l anulezi. Noroc că am reuşit să facem o chetă mică şi să ne salvăm de la "ruşinea" de a nu avea numerar. 

În rest, numai de bine!

De aici...poze cu mâncarea...






Ca să reflect şi mai bine pofta ce-am poftit-o de mici, am creat un mic poster pe care să-l afişez la următoarele sesiuni de grill.


Un comentariu: