joi, 17 ianuarie 2013

Ca sa moara fibrobarili!

Îmi sticleau maţele de foame şi stomacul mormăia de parcă înghiţisem un urs şi încă nu murise de la sucul gastric. Se făcea de ora şase jumătate piem. În mod normal te îndrepţi acasă la un piept de raţă la cuptor sau la nişte paste cu gorgonzola. Apropos de gorgonzola, mă tot pregătesc să mă laud ce sos bun de gorgonzola am făcut dar încă nu-mi iese ce vreau. Nici prea prea nici foarte foarte. Să revin. Deci, în mod normal, după serviciu, te îndrepţi spre o masă liniştită. Cum aveam programare la o sesiune de masaj fără finalizare, nu aveam mari speranţe să îmbuc ceva în următoarele două ore.

În drum spre sesiunea de terapie musculară, o minunată idee se naşte în mintea jumătăţii mele. "Hai să ne oprim la magazinul ăla naturist *********** **********. Bună idee, mai ales că trebuia să îmi reîntregesc stocul de Permen, Laba Ursului şi Sprânceana Crocodilului. Ca să nu uit de ceaiul din celulă de libelulă, bun la orice.


Când am intrat în magazin, mare minune că nu am făcut pagubă mare. Orice îmi dădeai puteam mânca. Cred că aş fi reprezentat o privelişte mirifică tot uns la gură de cremă anticelulitică cu ardei iute în timp ce ţineam în mână un borcan de ceaiuri de slăbit. Dar am rezistat tentaţiei şi am mers la secţiunea de fibrobaruri. Bar fără alcool eu nu am mai văzut, ce-i drept. Cu fibre, hai da. Că sunt tot felul de fiţoşi fitneişti cu tricouri în V, privire de măgar proaspăt masturbat şi epilaţi pe piept. În fine. Şi când am văzut multitudinea de fibrobaruri de astea, am ştiut că asta e chemarea mea. Ce să mai dau banii pe kebap sau alte prostii. Plus că face bine şi la trup.  Şi la psihic. Mă arunc eu şi îmi iau aşa vreo patru feluri diferite. Unul era Milk and Egg...pe care-l ţin cel mai bine minte fiindcă am început cu el. Pe celelalte le-am ars când am ajuns acasă. Gust îngrozitor e prea puţin spus. Şi prostia mai mare era că l-am deschis în timp ce conduceam. Don't eat Milk and Egg and drive. Aşa ar trebui să sune un avertisment.

La început gustul a fost destul de acceptabil. Ceva gust de ciocolată şi cereale pisate şi digerate deja. Dar am ajuns la nota finală. Ca la un parfum. Se zice că la un parfum ai trei note. Aia finală îl defineşte de fapt. Aşa a fost şi aici. Un gust de leşie (cu toate că nu am mâncat niciodată) îmbinat cu un gust de untură stricată. La creme de la creme. Sentimentul pe care l-am avut a fost îngrozitor. Îmi doream moartea în timp ce mă feream să nu lovesc maşinile parcate, că nu reuşeam să merg drept datorită zvâcnelilor capului şi a icnetelor scoase. Niciodată, dar niciodată nu am aruncat nimic din maşină. Nu mucuri de ţigară, nu prezervative, nu conserve de cola. Dar acum goneam cu geamul deschis, scuipând în stânga resturile din gură. Şi nici nu aveam vreo maioneză să-mi clătesc gura. Vă rog, cei ce vreţi să slăbiţi, faceţi mişcare şi mâncaţi salată şi carne pe grătar. Nu mai încurajaţi pseudo soluţiile astea. Dacă nu ar fi cine să le cumpere, nici nu s-ar mai fabrica. Amin!

Fotografia este preluată de pe site-ul www.redis.ro. Drepturile de autor nu-mi aparţin.

Precizare: Acest articol nu se doreşte a fi o defăimare a firmei producătoare sau a produsului în sine. Nu este un articol plătit şi reprezintă doar părerea personală a autorului.

2 comentarii:

  1. nu aveau si cu cu gust de shaorma?

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa slabesti? Tu ai vazut cate calorii are chestia aia? Plus ca e plina de zahar. Nu e pentru slabit. E pentru nenii care fac sport si mult efort.

    RăspundețiȘtergere