Să fredonăm pe ritm de cafea
Piaţa Operei din Timişoara devine un complex de arome şi de localuri de bun gust, unde ne putem petrece din puţinul timp liber care ne rămâne la sfârşitul zilei sau în weekend, printre bucăţile de somn şi sesiunile de clubbing şi de aspirat.
Cafeneaua Segafredo din Timişoara este prima franciză a lanţului italian de cafenele Segafredo Zanetti Espresso din România şi a fost inaugurată la 6 iunie 2008. Ne face o deosebită plăcere să vedem Timişoara trecută pe panoul care face parte din brand-ul Segafredo printre multe oraşe celebre.
Atmosfera m-a impresionat plăcut. Combinaţia de roşu cu alb, aparent stridentă aş putea zice, îţi oferă o stare de dinamism şi optimism îmbinată cu calmul necesar savurării unei cafele de bună calitate. Localul este structurat pe două etaje, cel de sus oferind o privelişte mai bună a ceea ce consumă clienţii de jos. Oferta de băuturi pe bază de cafea este generoasă, aşa cum îi stă bine unei mărci de renume. Nici cu ciocolata nu stăm rău din câte am văzut. Că de sandwich-uri, numai de bine. Pâinici crocante în exterior, pufoase pe dinăuntru şi care ascund mici comori culinare.
Personalul mi s-a părut serviabil şi doldora de cunoştinţe în ale meniului. Exceptând faptul că nu sunt atenţi la mesele pe care le au în grijă, şi ne tot trezim că facem cu mâna la tot felul de necunoscuţi. Deci un pic de atenţie mai multă nu ar strica.
Un aspect care m-a deranjat a fost nedivizarea spaţiului între fumători şi nefumători. Şi vorbesc acum în calitate de fumător. Lipsa unor condiţii de aerisire decente s-a făcut simţită şi simţeam nevoia să ies la o gură de aer curat. Şi noi fumătorii suntem oameni. Se poate să fi fost partea de sus destinată nefumătorilor, dar atunci chiar că dau cu băţul în baltă. Lăsaţi-ne pe noi fumătorii sus şi lăsaţi bieţii nefumători să zburde la parter.
În 1674 s-a scris Petiţia femeilor împotriva cafelei. Surprind faptul că acele femei, semnatare ale petiţiei, au fost complet ignorate de bărbaţi care nu găseau altă scuză să plece de acasă decât că se duc la o cafea. Doar aşa îmi pot explica aceste vorbe cutremurătoare: „Cafeaua face bărbaţii să-şi piardă timpul, să-şi ardă buzele şi să-şi cheltuie banii. Toate pentru o mică, nesuferită, neagră, amară, mirositoare, greţoasă apă tulbure”.
Voi încheia cu un citat de-al meu pe care îmi place să-l zic tuturor: „Îmi place cafeaua să fie de culoarea abanosului, dulce ca mierea şi caldă ca vara…aşa cum îi stă bine unei femei”.
Cafeneaua Segafredo din Timişoara este prima franciză a lanţului italian de cafenele Segafredo Zanetti Espresso din România şi a fost inaugurată la 6 iunie 2008. Ne face o deosebită plăcere să vedem Timişoara trecută pe panoul care face parte din brand-ul Segafredo printre multe oraşe celebre.
Atmosfera m-a impresionat plăcut. Combinaţia de roşu cu alb, aparent stridentă aş putea zice, îţi oferă o stare de dinamism şi optimism îmbinată cu calmul necesar savurării unei cafele de bună calitate. Localul este structurat pe două etaje, cel de sus oferind o privelişte mai bună a ceea ce consumă clienţii de jos. Oferta de băuturi pe bază de cafea este generoasă, aşa cum îi stă bine unei mărci de renume. Nici cu ciocolata nu stăm rău din câte am văzut. Că de sandwich-uri, numai de bine. Pâinici crocante în exterior, pufoase pe dinăuntru şi care ascund mici comori culinare.
Personalul mi s-a părut serviabil şi doldora de cunoştinţe în ale meniului. Exceptând faptul că nu sunt atenţi la mesele pe care le au în grijă, şi ne tot trezim că facem cu mâna la tot felul de necunoscuţi. Deci un pic de atenţie mai multă nu ar strica.
Un aspect care m-a deranjat a fost nedivizarea spaţiului între fumători şi nefumători. Şi vorbesc acum în calitate de fumător. Lipsa unor condiţii de aerisire decente s-a făcut simţită şi simţeam nevoia să ies la o gură de aer curat. Şi noi fumătorii suntem oameni. Se poate să fi fost partea de sus destinată nefumătorilor, dar atunci chiar că dau cu băţul în baltă. Lăsaţi-ne pe noi fumătorii sus şi lăsaţi bieţii nefumători să zburde la parter.
În 1674 s-a scris Petiţia femeilor împotriva cafelei. Surprind faptul că acele femei, semnatare ale petiţiei, au fost complet ignorate de bărbaţi care nu găseau altă scuză să plece de acasă decât că se duc la o cafea. Doar aşa îmi pot explica aceste vorbe cutremurătoare: „Cafeaua face bărbaţii să-şi piardă timpul, să-şi ardă buzele şi să-şi cheltuie banii. Toate pentru o mică, nesuferită, neagră, amară, mirositoare, greţoasă apă tulbure”.
Voi încheia cu un citat de-al meu pe care îmi place să-l zic tuturor: „Îmi place cafeaua să fie de culoarea abanosului, dulce ca mierea şi caldă ca vara…aşa cum îi stă bine unei femei”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu