joi, 7 octombrie 2010

Mici...doar vara

Ne trezirăm noi din febra muncii că ne trece timpul de alăptat. Că noi, oamenii muncii, suntem ca şi copii. La doişpe fix ne loveşte foamea de ne chirăie maţele a jale. Ne sucim, ne învârtim, ne codim şi tot nu găsim un local potrivit să-i fericim cu prezenţa noastră. Deodată se aude propunerea - la Grădina Bănăţeană. Dacă tot ni-s în Banat şi mai suntem şi bănăţeni - unii - mi se părea alegerea potrivită.

Ne suim noi în coşie, punem discu' cu Petrică Moise şî duşi pe poceacă am fost. Ajiungem şi noi pă colo, legăm caii de gard şî hopa ţupa în crâşmă. Da' cam friguţ înăuntru, bag dă samă că nu au lemne să bage în şpoierţ. Fuje repede tantili şî ne bagă sub nas catastifu cu bucate de-mi venea să-i zâc "Ogoaie-te lady, că nu dau turşii". Pofteam după nişce mici cu muştar şî îmi exprim pofta cu voşie tare. "Mici...doar vara faşiem" zâsă ea. Apăi, am cam rămas siderat, ca să folosesc cuvince dă domn cult. Poace fi că vara se păstrează mai bine carnea sau poace fi să nu supere muşterii cu fumul. Bună politichia micilor la Gradina Bănăţeană.

Îmi venea să mânc o pită cu picmez, că nimic nu mai avea rost pe lumea asta dacă mici...doar vara. Mă pocicnesc la meniul zilei, că dară nu o fi rău. Ai mei comandă o şiorbă dă păsulă cu costiţă şî şiorbă dă găluşce dă carne. Supliment mai avem şî o porţie dă clătice bănăţene. Meniul zilei s-o compus din zupă dă părădaisă, şniţăl cu crumpi pisaţi şî salată dă curechi. Să ne îndulşim avem salată dă fructe. La şiorba dă păsulă am tot căutat păsula, dară era pă meniu numa'. "Tămbălău faşem aişi" zâc în gând. Când colea, domn bucătar încurcase ciorba. Cu iertăciuni şi plecăciuni, aduseră şiorba care trebe.

Mai şedem noi la o givăneală şî iaca hop clăticele. Dară nu şciu ce să zâc, aşa grozăvie nu am văzut. Să te lupţi cu ele nu alta. Strânjie-le, şuşie-le şi transpiră. Tăt omul a învins pân' la urmă. Zâc io hâtru d'acolo: "Vin dăsară cu muierea, să o învăţ să umple fierea". Sare tanti chelneriţa "Nu după orele 4, sara e o bombă calorică". Apăi nu mai înţălăji nimic, mici doar vara şi clătite să nu dea Domnu' să fie sara. Mulţam dă sfat da' io mânc când îmi pică bine.

Apăi ca să trajem o linie, mâncarea o fo' bună şi când om putea om mai mere acolo. Vara la mici şi înaince dă patru să nu simţi clăticele ca bumbii în stomac.








Cine-i bănăţan ca mine
Ştie să trăiască bine
Mâine îi altu c-o uiagă
Şi cu mândra care-i dragă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu