vineri, 11 iunie 2010

Sushi pe muzică de Mozart

În bezna camerei, mă forfoteam şi eram cu ochii aţintiţi în pernă. Ceasul îmi arată ora patru dimineaţa. M-am decis. Decât să o lălăi prin pat aiurea, mă ridic să-mi fac o cafea. Bagajele erau pregătite în sufragerie. Ăsta era motivul insomniei mele. Aţi ghicit...a venit ziua de plecat în concediu. Ne pregătim să invadăm Austria!

Motivul plecării la o oră atât de inumană a fost să prindem ultima zi de reduceri de la Designer Outlet Parndorf. Din nefericire, e plin de români şi comportamentul tuturor de acolo e un pic exagerat, dacă ajungem să tragem unu de o mânecă, unu de altă mânecă fiindcă ne place aceiaşi bluză la 3 euro, sau să stăm la coadă la R****k (nu mă plăteşte, nu-i zic numele...e o firmă de articole sportive, foarte piratată). Am fost tentat ca în loc de exagerat să scriu românizat. Dar nu are rost să tot atribuim astfel de comportamente românilor, fiindcă chiar şi în marile şi puternicele State Unite ale Americii, se omoară la iPhone-uri şi rochii de mireasă. Nu suntem singurii haloşi pe pământul acesta.

Dar nu pentru psihologia maselor ne aflăm aici, ci pentru cea culinară. Este o dimineaţă superbă pe Mariahilferstrasse, în Viena. După masacrul de cu o zi înainte, de unde nu am ieşit deloc învingător, am ales shoppingul liniştit.



Am parcat maşinelu' chiar la capătul străzii. Dacă era după mine, m-aş fi dus din magazin în magazin cu maşinelu'. Dar nu am regretat plimbarea. Magazinele tocmai se deschideau, strada aproape că era parfumată de mirosul care răzbătea din interior. Lumea elegantă, liniştită, sorbea cafeaua şi servea micul dejun la terase. Noi cutreieram magazinele.

Şi deodată...minune...nu-mi credeam ochilor...SUSHI! Quick Lee Sushi! La fel de repede m-am aruncat spre o masă. Dacă scrie quick, păi să nu stăm pe gânduri. Simţeam o pereche de ochi aţintiţi în ceafă. Ah...jumătatea mea! Eşti aici. Uitasem să obţin aprobarea de stat jos la o terasă în timpul programului de shopping. Am "negociat" din priviri şi s-a aşezat.


View Larger Map

Quick Lee este un punct de gătit al lanţului Mr. Lee şi reprezintă partea de fast food a mărcii. Să nu confundaţi cu junk food care e total diferit şi nesănătos. Bineînţeles că nu am stat pe gânduri şi am început să comand câteva tipuri de sushi şi o găleată de tăiţei cu raţă. M-am luptat un pic cu beţişoarele să demonstrez calităţile mele de mânuire a instrumentelor culinare, dar până la urmă am găsit nişte bandă adezivă şi lucrurile s-au mai liniştit. De sushi nu am ce zice, doar că a fost fenomenal de gustos şi proaspăt. Wasabi...la fel de iute. Lobotomia lobotomie. Pot să zic că raţa a fost grozav de bine gătită. Bucăţelele de carne aveau o crustă crocantă, iar interiorul era doar carne fragedă. Un spectacol regizat excelent de bucătarii asiatici.

Dacă ajungeţi prin Viena, pe lângă tradiţionalul schnitzel cât roata olarului, vă recomand să degustaţi şi un sushi de calitate.



Gochisōsama!
 



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu