marți, 18 septembrie 2012

Delta Force


Atât de mult planificarăm concediul anul ăsta şi atâtea destinaţii am luat în calcul, că nici nu-mi vine acum să cred că tocmai în Deltă am ajuns. Nu zic că e un lucru rău. Doamne fereşte! A fost unul dintre cele mai reuşite concedii de până acum. Fără fiţe şi pretenţii. Doar tu, marea, Delta şi nisipul. Mirific, ce sa zic!

Am pornit la drum de cu seara, ca să ajungem devreme în Tulcea. Uitai să vă spun că destinaţia era Sulina. Acolo unde Dunărea face puţi puţi cu Marea Neagră. Parcă şi sună aşa mai kinky...a intrat Dunărea în Marea Neagră. V-aţi prins? Sper. Şi gonirăm aşa neîncetat vreo doisprezece ore, de a sărit Redbull-ul din conservă cam de două ori. Nu ştiu ce efect halucinogen mi-a dat, dar autostrada lu' domnu' Soare mi se părea super luminată. Ca să revin acum, drumul a fost greu dar noroc cu oprire la Herculane, unde am mâncat o găigană foarte bună cu mămăligă la pensiunea prietenilor noştri.

 Cum am ajuns în Tulcea, am priponit maşina şi dă-i şi târăşte bagajele spre barca rapidă. Să nu vă imaginaţi că daca se cheamă rapidă veţi ajunge în 20 de minute la Sulina. Se cheamă rapidă în comparaţie cu alea lente. În loc de patru sau cinci ore faci cam o oră jumătate. Decent, dar totuşi mult la starea de oboseală pe care o ai. Când ajungi în interiorul rapidei, panică tati! Nici un geam nu se deschide. Totul este din plexiglas fix. Îţi venea să-i arzi un picior numai să se crape şi să laşi aerul înauntru. Consoarta mea, panică totală. Stând aşa ca pe vine, cu ochii blocaţi în plexiglas şi cu vocea stinsă, grăi: "Io nu merg cu barca asta, nu am aer, mi-e greaţă şi simt cum mă ia cu leşin". Stai fata moşului că nu moare nimeni. Inspirăm, expirăm, inspirăm, expirăm. Ne calmăm, stăm jos şi în final pleacă Titanicul. Eu nu i-am zis ca să nu o sperii, dar cum maică-mea mă făcu mai paranoic aşa, când am coborat acolo pe vas, eram cu ochii cât parabolicele să văd rute de scăpare în caz că ia apă. Ce rute de scăpare. Era o trapă atât de mică în tavan încât ultima licărire de speranţă din ochii mei s-a stins. Nici dacă mă dădeai cu ulei de palmier, nu mă strecuram pe acolo.   

Ajunşi acolo, după ce ne cazarăm în camerele hotelului de 5 stele (vezi să nu!), am sărit direct la cea mai fancy terasă din zonă. Restaurantul se numeşte foarte inspirat Marea Neagră şi m-a impresionat la modul cel mai plăcut. Nu din punct de vedere al design-ului ci al modului de servire şi gustului bucatelor. Noi am plecat cu o strategie bine pusă la punct din punct de vedere culinar. Să mâncăm cât mai mult peşte. Şi aşa am ajuns de am comandat ceafă de porc cu cartofi prăjiţi. Ca românu, frate! Dar avem o scuză. De-abia aterizaţi, nedormiţi de doisprezece ore, mai peşte lipsea în stomacul nostru. Preferam să-l scoatem din ecuaţia asta deocamdată.

În Sulina, pe lângă "Marea Neagră" mai există un restaurant bun numit "Perla". Dacă ar fi să aleg între cele două, clar optez pentru Marea Neagră. Servirea este de o promptitudine care nu este specifică localurilor din România. De când am dat comanda şi până la aducerea ciorbei, am reuşit să aprind ţigara şi să trag două fumuri. Sigur a fost un semn să mă las de fumat.

Acum să încep cu bunătăţurile de pe acolo. Eram înnebunit să încerc un storceac de sturion. Storceacul este de fapt o ciorbă şi la cum era gătită aici o pot asemui cu o ciorbă de pui dar cu peşte. M-am desfătat cu bucăţile generoase de sturion din care muşcai fără frica oaselor. O minunăţie în bol. M-aş încumeta să fac reţeta şi acasă dar sunt sigur că nu iese ca acolo. Voi încerca oricum. Când am plecat la drum, am promis că primul lucru pe care-l facem când ajungem la Sulina este să ne luptăm cu o porţie de hamsii cu cartofi prăjiţi şi vreo trei stacane de bere rece. De-abia a doua zi ne-am respectat promisiunea. Spre deosebire de hamsiile pe care le găseşti la tot pasul pe malul mării şi care sunt negre de la uleiul ars, cele din faţa noastră erau aurii. Când vedeţi hamsii care sunt aproape negre, mai bine le ocoliţi. Altfel, s-ar putea să aveţi experienţe neplăcute. O porţie de hamsii a fost 12 lei, un preţ modic faţă de cât de bune au fost. Acompaniate de mujdei, lămâie, cartofi prăjiţi şi bere rece, au curs pe gât cum nu se puteau mai bine.

La pădurea Letea am avut plăcerea să mâncăm la tanti Veronica. O gospodină care şi-a aranjat casa şi terasa şi întâmpină turiştii cu peşte proaspăt. Un meniu cu un singur fel costă 25 de lei de persoană iar dacă ai burtica flămândă şi vrei două feluri, scoţi 45 de lei. Dar cum nu există porţie acolo ci aduce farfuria de peşte şi oala de borş în mijlocul mesei, banii nu mai contează. Barcagii au întotdeauna o masă gratuită acolo aşa că să nu vă speriaţi sau să vă daţi coate dacă se pune cu voi la masă. Aşa se face reclama. Mai departe, o să las pozele să vorbească.

Interesantă, frumoasă şi bogată experienţă am avut în Deltă. Am distrus mituri ca "te mâncă ţânţarii şi faci malarie". Aiurea. Pensiunile au de obicei plase la geamuri şi doar dacă te aventurezi prin stufăriş sau alte ierburi, atunci cunoşti mânia lor. Sper să ne întoarcem cât de curând acolo, să mai pun gura pe un batog de somn.





 Salată de peşte. E un fel de peşte marinat cu ceapă. Peştele fiind aproape crud, pot să zic că e un fel de sushi autohton fără orez sau alte chestii.


 Celebrul storceac de sturion. Bucăţoaiele de peşte aşteptau cuminţi să fie degustate.

 O clasică ceafă de porc cu inegalabilii cartofi prăjiţi şi ciupercuţe fragede.

 Bucăţi generoase de file de somn prăjit. 

O gustoasă ciorbă cu perişoare din peşte. S-au devorat două porţii una după alta.

 
Prietenele mele hamsiile. Crocante şi multe, inundate în lămâie şi multă bere rece şi acompaniate de cartofii prăjiţi sunt numai bune de pus pe rană. Mahmur, obosit, deshidratat sau în orice stare ai fi, te scot rapid din lumea ta gri.


 File de nisetru.

Multe feluri de peşte. Somn şi crap după spusele gazdei. Dar prefer să nu ştiu. De bun a fost bun.

Batog de somn sau linge degete. Şi la propriu şi la figurat. E un fel de clisă de peşte. Cine nu ştie de clisă, atunci slănină. Ţi se prelingea grăsimea pe degete când muşcai dintr-o bucată. Cu pâine prăjită şi bere rece...aoleu ce gangbang culinar a ieşit.

File de chefal. Mie mi s-a părut cam fad gustul dar merită încercat.

 
File de somn în varianta cu cartofi prăjiţi.

Chiteluţe de peşte în sos marinat cu piure de cartofi. 

"Dă-i unui om un peşte şi îl vei hrăni o zi. Arată-i cum să pescuiască şi îl vei hrăni pe tot restul vieţii lui."
Stephen R. Covey

Un comentariu:

  1. Deci!!! Daca nu mergem maine sa mancam hamsii, eu imi dau demisia!

    RăspundețiȘtergere