marți, 27 iulie 2010

Ca nuca-n tăiţei

Recunosc, nu am mai avut escapade culinare prin târg. Ultima s-a petrecut pe la 4:30 AM, la o şaormărie, când ne ardea stomacul de atâta petrecere a burlacilor. Şi a fost atât de bună şi apetisantă, de ne curgea sosul pe coate în jos. Nu eram tocmai o privelişte frumoasă, dar la ora aia te mai uiţi?! Mi-am dat seama acum că nu am scris niciodată de shaworma, acest aliment care mi-a conturat un trup frumos. Dar nici nu voi scrie şi voi trece peste acest impuls, ajutat poate şi de viitorul blog de nutriţie şi antrenamente cu care mă tot ameninţă prietenul meu Lil'1 aka Micutzu.

Ca să mă revanşez după o noapte de pomină, m-am gândit să-i prepar jumătăţii mele ceva gustos şi uşor de făcut. Atunci nu i-am zis că e uşor de făcut, că veneam din bucătărie transpirat, dat cu făină, nucă, zahăr şi alte cele, să ştie că mă chinui de mama focului. E şi asta o strategie. Tu stai relaxat, mai bei un păhărel de vitamine, mai amesteci, mai zdrăngăni o oală, să ştie lumea că bucătăreşti pe acolo şi nu te hlizeşti pe net.

Ajung vineri după-masa acasă, cu un chef nebun de gătit. Ştiţi cum sunt serile de vineri, cele mai spectaculoase seri din săptămână. Ai impresia că eşti stăpânul weekend-ului. Cum intru pe uşă, mormăi senzual: "Iubire, dulceaţa mea de căpşuni, stai în sufragerie, nu te mişti, nu scoţi un sunet. Orice auzi, nu chemi poliţia, nu chemi pompierii, nu chemi jandarmii". Cine ştie ce şi-a închipuit, dar nu a fost să fie ce-i plăsmuia ei mintea.

Mă suflec la mâneci, scot oale, bormaşina, flexu', zdrang şi zdrong, şi mă apuc de muncă. După cam 10-15 minute, cu tot cu duş şi băut păhărelul de vitamine, mi-au ieşit o mândreţe de tăiţei cu nucă şi gem, de să alergi după pitbull-ul vecinului. Reţeta e atât de simplă şi rapidă, că mai mult mi-a luat să scriu tot articolul acum. Iei nişte tagliatelle şi le arunci la fiert vreo 10 minute. Iei nuca măcinată primită de la mama şi zahărul vanilinat (aşa scrie pe pungă, nu am scris eu greşit) din magazin şi le presari peste tăiţei, când sunt calzi în farfurie. Dacă se doreşte şi se pofteşte, aruncati două linguriţe de gem, de plăcere sau de ce aveţi prin frigider, peste toată capodopera.



Dacă tot spuneam că aveam lângă mine păhărelul cu vitamine, mi-am adus aminte de un citat care reflectă adevărul absolut:

"I always cook with wine. Sometimes I even add it to the food."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu