Casa Antinori


Recomandat ca fiind unul dintre cele mai bune restaurante cu specific mediteraneean, merita să ne încercăm papilele gustative si aparatele foto. Drept urmare, am purces spre ceas de seară către restaurant. 

Restaurantul Casa Antinori din Timişoara este amplasat într-una din cele mai mari intersecţii din oraş. Ceea ce nu-l recomandă pentru o seară de vară pe terasă. Asta dacă nu vreţi să auziţi înjurături, claxoane şi diferite melodii din boxele participanţilor la trafic. Dar atmosfera din interior este în maximă contradicţie cu ce se întâmplă afară. Nici un sunet nu razbate prin geamurile generoase, ceea ce mă face să aleg acest loc în caz de incidente nucleare. Design-ul este unul de bun gust şi îţi lasă impresia de comfortabil şi de casa bunicilor...mai bogaţi aşa. 

Ca să  nu conspectăm meniurile pe uscat, ne decidem la băuturi. Unii la vin, unii la bere, ceilalţi la bere fără alcool iar unii sucuri naturale şi ciocolată caldă. Dar spre mirarea noastră, sucurile naturale şi ciocolata caldă nu erau disponibile. Am aflat că aparatele nu funcţionează. Aparate?! Nu ştiu de ce ai avea nevoie de aparate pentru băuturile de genul ăsta. Şi dacă sunt stricate şi ştii că ai clienţi, mergi dragă la A****n, că eşti lângă el, cumpără cu 3 lei un storcător din ăla manual şi bagă muşchiul la treabă. Ca să nu vorbim de ciocolata caldă. Nici nu vreau să cred că ar fi fost din plic. Topeşti nişte ciocolată caldă amară, adaugi lapte şi...surpriză! Avem ciocolată caldă. Până la urmă, aceste delicatese au fost înlocuite cu produse din gama C**a. Bio!

Meniul este foarte bogat şi oferă o mare varietate de preparate bazate pe fructe de mare. M-ar fi bucurat să existe mai multe aperitive care să fie potrivite pentru un grup mai mare. Dar din partea casei am primit un fel de grisine cu usturoi şi sos pesto. Am mai comandat şi două porţii de croistini cu somon şi brânză ricotta.

Pentru felul principal, cred că e mai potrivit să pun o descriere la fiecare poză de mai jos.


"Grisine" cu sos pesto...dacă s-a vrut să fie un fel de sos pesto. Oricum, vin din partea casei. Aşa că, bucuraţi-vă de ele.


 Crostini cu somon şi ricotta. 

Bere Leffe brună, turnată cu deosebită îndemânare şi pricepere de chelner. Nu ştiu unde te-ai şcolit, dar de la ţară de unde vin eu, berea nu se bea aşa.


Salată de rucola cu roşii cherry şi parmezan.


Polo Farcito. Rulou de pui cu muguri de pin  cu brânză şi sos brun. Bun şi îndeajuns.


Spinaci con buro. Din câte ştiam, corect este spinaci al buro dacă este un sos de unt. Dar nu mă pronunţ în materie de terminologie culinară.


Broccoli. Simplu şi eficient.


 Calamarata. Paste cu calamar şi roşii cherry.

Somon cu sos de piper verde.


Somon la grătar cu sparanghel şi sos de brânză. Aranjamentul de vis. Cred că aducea cu o insulă cu trei palmieri inundată de lavă albă. 

Penne cu somon şi creveţi.


Desertul nu m-a dat pe spate. Având o oarecare experinţă în degustatul dulciurilor, nu am fost foarte impresionat. Să nu mă înţeleagă nimeni greşit, de bun a fost bun. Doar că la astfel de restaurante te aştepţi ca chef-ul să te surprindă cu ceva. Hai să vedem ce a fost la desert:
 
 Semifreddo amaretto.


Crostata cu smochine.

Inimă de ciocolată. Înainte să comand, am tot încercat să extrag definiţia inimii de ciocolată de la chelner, ca să ştiu la ce mă aştept. Chocolate lava? Tortino fondante? Nu, este inimă de ciocolată. Asta mi-a dovedit că există şi termeni româneşti pentru deserturi simandicoase. 

Per ansamblu, experienţa a fost una plăcută. Chiar dacă mai sunt unele scăpări, nu înseamnă că nu te simţi bine. Am râs mult şi am mâncat la fel de mult. Pentru restul, de aia s-a inventat hazul de necaz. Dacă ai şi o companie plăcută, garantat iese bine. 

“Seize the moment. Remember all those women on the 'Titanic' who waved off the dessert cart."
Erma Bombeck


  

Comentarii

  1. O suita de "dish-uri" potrivita pentru Postul Pastelor Cailor. Ai mancat tot sau ai mai luat si acasa ? :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare