vineri, 11 mai 2012

Vitacola - gratar de vita cu salată de rucola


Carnea de vită rămâne pentru mine un preparat nobil. Poate din cauza preţului sau a atenţiei cu care trebuie tratată. Din ambele motive, nici nu o gătesc prea des. Dar aprofundez din ce în ce mai mult şi sper că la un moment dat sa fie exact ce îmi doresc. 

Cum timpul este foarte generos cu mine, doar serile sau în weekend pot declanşa jihadul în bucătărie. Şi doar acele weekenduri în care nu sunt mahmur sau prea obosit. Atunci mă mulţumesc cu o supă de ceai verde, tocăniţă de pâine prăjită şi budincă de comprese. Adevărul este că îmi şi ies toate perfect. De la supă la desert. 

Ş-am încălecat pe cei nouăzeci şi doi de cai frumoşi şi am purces la magazia de carne. Acolo m-am tot scărpinat pe la ceafă, că am plecat fără să mă documentez din ce parte a vacii...pardon, vitei, să iau carnea. Şi aveau ba vrăbioară ba spată ba muşchiuleţ. Mai un pic şi găseam inele de muşchiuleţ subcodal. După multe dezbateri cu muza culinară, cu femeile de la curăţenie şi agenţii de pază care vroiau să plece acasă, am ales nişte vrăbioară de mânzat. Nu sunt ciudaţi termenii ăştia culinari? Eu caut vacă şi cumpăr vrăbioară de mânzat. Mai degrabă îmi sugerează o vrabie care se iubeşte cu un mânz. Sau cum sunt păsările care curăţă dinţii hipopotamilor. Vrăbii curăţind un mânz. Dar în nici un caz partea dintr-un animal. Şi acest animal trebuie asortat atunci la o verdeaţă. Că dacă tot o mănâncă să şi fie mâncat împreună cu ea. Ce crud sunt! 

Hai să vedem ce ne trebuie pentru două persoane:  


Carne: 
2 x felii groase de vrăbioară de mânzat (găsiţi la caserole sau rugaţi pe cineva să tranşeze vita) 
1 x tigaie
sare
piper 

Salată: 
rucola - 200g (la pungă sau la sac) 
migdale - aprox. 50 - 100g (depinde de preferinţele fiecăruia) 
roşii cherry - 15-20 bucăţi 
ulei de măsline - 2 linguri 
oţet balsamic - 1 linguriţă 
lămâie - 1 bucată 
sare 
piper 
parmezan 

 Prima oară am făcut salata ca să-i las timp să se pătrundă un pic şi ca să nu las carnea să se răcească până servesc. După ce spălăm bine toate ingredientele de la salată, aruncăm rucola într-un bol generos şi tăiem roşiile în două sau în patru părţi. Depinde cât ne permit ele. Trebuie să avem user rights, nu de alta. Aruncăm şi roşiile să se distreze cu rucola. Trecem la dressing. Într-un bol mic separat punem uleiul de măsline, oteţ balsamic, sare, piper şi amestecăm pănă se omogenizează. Turnăm dressingul peste salată şi amestecăm. Stoarcem sucul de lămâie şi stropim salata. Sucul de lămâie poate fi încorporat în dressing, dar aşa separat parcă controlez mai bine cât de acrişoară să fie salată. Masăm feliile de carne cu puţină sare şi piper. Am înţeles că nu e bine de sărat carnea înainte de a o prăji că se strânge altfel. O să încerc toate variantele într-un final. Aruncăm hălcile în tigaie şi le lăsăm cam 3 minute pentru "rare" şi cam 5 minute pentru "medium". Totul depinde de grosimea bucăţii de carne şi de temperatura de coacere. S-ar putea ca şi la 5 minute să fie "rare". La final am avut parte de o bucată "rare" şi una "medium". Urmatorul cadou e un termometru de mâncare. 

Am aşezat salata de rucola în farfurie, cu câteva foiţe de parmezan deasupra şi cu cărniţa lângă ea, să-i ţină companie. Fiind o seară călduroasă, vinul roşu nu prea m-a atras, cu toate că se pretează de minune la aşa o carne. În schimb, berea rece şi aurie a fost aliatul meu în înecarea cărnii.  

Hasta la vista beefy!



 

Un comentariu: