duminică, 18 martie 2012

Vapiano si noi ceva?


Pentru cine vizitează orașul Belgrad sau doar îl tranzitează, e musai să stai să îngurgitezi ceva pe undeva. Iar acel undeva trebuie să-ți rămână și la inimă, respectiv stomac. C-așa-i în tenis!

Am plecat cu o poftă spectaculoasă de pleskavica, alimentată din plin de istorisirile colegului meu, cu o zi înainte de plecare. Ce să mai zic decât că din păcate nu există ștergătoare auto de interior. Și plecarăm voioși la drum, cu stomacul ațâțat de pleskavica și de un restaurant de care nu auzisem până acum, la care să ne ducă coizinul meu (varianta românească și adaptată a cuvântului englezesc cousin).

 Ajunși în Belgrad, am străbătut centrul în lung și în lat. Am vizitat grădina zoologică. Am vizitat cetatea. Am vizitat tot ce se putea vizita, doar un stand de pleskavica nu am am vizitat. Nu-mi venea să cred că tocmai în Belgrad să nu găsesc pleskavica pe toate drumurile. Ori drumurile pe care umblam noi erau prea rasate și nu era loc de pleskavica, ori noi nu mergeam pe cărările pleskavicene. Cu stomacul gol, deshidratat, cu crampe în picioare și cu lacrimi în ochi ne-am decis să mergem la shopping mall-ul lor și încheiem ziua. Fără pleskavica dar cu alte experiențe acumulate.

Ajunși în Ušće Shopping Center, trecem vijelios pe lângă parfumerii, țoale și chiloți, ca să ajungem repede la Vapiano. Căci aceasta era destinația promisă de coizinul meu. Care se afla tocmai în grădina cu mâncăruri a magazinului universal. Cum treceam noi pe lângă toate bisericuțele culinare, deodată îngerii au început să cânte din trompete și o lumină caldă mă îmbia să mă îndrept spre ea. Știu că nu e bine de obicei să te îndrepți spre lumini, mai ales dacă ești pe o autostradă sau într-un tunel. Dar ce poate să fie rău într-un food court. Ochii mei zăriră minunea cea demult căutată...pleskavica. Ca să nu stric bucuria de a mânca la Vapiano dar să am și pleskavica la babord, am ales să o iau la pachet la finalul sesiunii de shopping. Astfel, împăcând toate părțile, am ajuns la Vapiano.

În momentul în care am trecut pragul localului, știam că mă vor aștepta surprize plăcute. În primul rând, la intrare ți se dă un card, și nu de credit. Sau chiar îi poți spune de credit. Fiindcă mănănci pe banii lor...până ieși. De cardul ăla trebuie să ai grijă mai mare decât de nevastă. Dacă-l pierzi, te așteaptă rachetu să dai banu mai mult decât mănănci. Începem să urcăm scările spre paradis. Și ce mai paradis. Dacă aș vrea paradisul să arate cumva, ar fi ca Vapiano. Doar cu ceva mulatre și asiatice mai multe. Fie, hai și cu o nordică ceva. Atmosfera e senzațională. Ceva de genul lounge bar mediteranean a la împinge tava cu mancare bună. Meniul include supe, salate, paste, pizza, deserturi. Shaorma nu aveau în ziua aia. Totul este foarte intuitiv acolo. Iei tăvița, tacâmuri și te îndrepți spre secțiunea de unde vrei sa comanzi. La paste ai de ales de exemplu din vreo nouă tipuri de paste (pappardelle, spaghetti, penne, linguine, etc) . Cred că nici cei mai pretențioși nu ar face nazuri. Și toate gătite în fața ta cu o rapiditate uimitoare și cu ingrediente de cea mai bună calitate. Verdețurile le au în ghivece și le rup în momentul îți servesc acel fel gătit. Deserturile și supele sunt într-adevăr pret-a-manger, dar cine ar sta pînă se face un tiramsiu sau panna cota.

Din fericire, am găsit un loc pe terasă și efectul a fost amplificat de acest ambient. Preparate gustoase, muzică în surdină, aer din plin. Spre deosebire de lumea de la noi, oamenii de acolo știu să respecte un loc public și să nu strige în loc să vorbească, să nu țipe la telefon, să nu râdă de parcă ar fi la ei pe tarla. De fapt am remarcat în tot mall-ul că spre deosebire de ce vedem la noi nu am văzut pipițe și nici duck faces. Femei frumoase, îmbrăcate cu gust, în ultimele trenduri (eh, mă mai uit și eu la Fashion Channel!) dar fără a sări calul cu tot felul de sclipiciuri și buzițe țuguiate.

Revenind pe pământ, la plecare, am prezentat două carduri. Al meu și al lor. Al lor se pare că a ieșit câștigător. Prețurile sunt mici comparativ cu ce am mâncat și cât de bine gătit a fost totul. O porție de paste se învârte între 4-8 euro iar o pizza până în 9 euro. Ceea ce mi se pare de bun simț, mai ales că nu mănânci în fiecare zi. Și astfel am încheiat o zi minunată, cu crampe la picioare, dar cu sufletul și stomacul copleșite de experiențe. À bientôt!














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu