Muştărilă

A apărut de ceva timp un nou muştar, Crenvurştilă. La început mi s-a părut haioasă denumirea până când...

Până când am realizat că e o denumire rasistă. Muştarul nostru cel de toate zilele îl folosim la atâtea şi atâtea preparate. Să nu uităm de mici. Totuşi înclin să cred că beneficiază mai mult de atingerea muştarului decât cremvurştii. Sau poate raportul este chiar egal. E drept că ar fi fost ciudat să se numească Micilă. Mergi cu Micilă în coş. Ca bărbat, să fii cu Micilă în coş la cumpărături nu e prea măgulitor. Din această cauză, noi bărbaţii cumpărăm pâine de 2 kg, baghete lungi, rude de salam cu şuncă (că ăla de Sibiu e prea mic şi alb iar cel săsesc e prea turtit). Sau cum ar fi să se numească Maionezilă. Să întrebe nevasta prin supermarket "Aveţi Maionezilă?". Privirile vînzătorilor ar spune totul. De fapt nici Crenvurştilă să nu întrebe dacă au. De fapt să nu întrebe nimic. Dacă nu găseşte să treacă mai departe în tăcere.

Şi mai este şi alt aspect. Dacă marca unui muştar se numeşte Crenvurştilă, cum ar trebui să se numească o marcă de prezervative?!

Acest articol nu defăimează un produs şi nici nu constituie reclamă. Nu sunt plin de baxuri de muştar şi nici nu doresc să fiu.