La Berarie
Chiar pe locul unui fost magazin timişorean cu ştaif din vremurile post-decembriste, s-a inaugurat un local destinat bunei dispoziţii. Care se cheamă....surpriză mare doamnelor şi domnilor...La Berărie. Mă gândesc că mulţi copywriteri şi-au dat cu halbele de bere în cap să le vină inspiraţia. Când piaţa Unirii din Timişoara abundă de altare închinate lui Bachus, e foarte inspirată denumirea.
Cu ce ne atrage pe noi, muritorii de rând, pe lângă bere? Cu meniul zilei şi alte bucate care pot fi alese individual. Poate nu-ţi place meniul zilei şi vrei un cheesburger, de exemplu. Sfat de luat aminte: nu comandaţi mâncare cu specialitate diferită de cea a localului. Adică nu comandaţi cheesburger la berărie că nici io nu o să comand sarmale la localul de sushi. Cheeseburger cu chiftea de carne. Pardon, chiftea rece. Doar chifla era încălzită. La rugămininţile insistente, tanti chelner a luat cheesburger-ul aşa muşcat cum era şi l-a băgat la bombardat cu microunde. Speram la o înlocuire a produsului, dar murim sperând.
Meniul zilei e destul de bogat dacă ar fi să ne luăm după oferta scrisă. Realitatea din farfurie este cam diferită. La ciorba din meniu mă pot declara satisfăcut. O ciorbică de văcuţă, suficientă ca să te umfli cu lichid şi pâine cât să nu mai plângi la felul doi. Un fel doi gustos de altfel - escalop de ciuperci cu friptură şi cartofi naturi. Dar care din trei mânuiri dibace ale furculiţei şi cuţitului s-a cam pierdut la orizont. Desertul, gustos şi el dar banal - clătită cu gem stropită cu trei linuţe de sos de ciocolată. Pentru meniul zilei la preţul de 15 lei nu e nici spectaculos, nici îndestulător, nici puţin, nici rău. Supă sau ciorbă multă iar restul de feluri cât să nu zici că nu le-ai avut în meniu.
Cât despre decor, sunt puţin intrigat de sticlele goale de Grolsch care astupă nişele şi acoperă rafturile din local. Îmi aduc aminte de filmele cu canibali când pe o insulă pustie găseşti cranii înfipte în beţe. E o laudă oare? Uite câtă bere s-a băut. Dacă e aşa, înseamnă că aţi avut cam puţini clienţi. Iar nu e bine. Mai bine umpleţi golurile alea cu orice altceva, dar nu cu sticle goale.
Cu ce ne atrage pe noi, muritorii de rând, pe lângă bere? Cu meniul zilei şi alte bucate care pot fi alese individual. Poate nu-ţi place meniul zilei şi vrei un cheesburger, de exemplu. Sfat de luat aminte: nu comandaţi mâncare cu specialitate diferită de cea a localului. Adică nu comandaţi cheesburger la berărie că nici io nu o să comand sarmale la localul de sushi. Cheeseburger cu chiftea de carne. Pardon, chiftea rece. Doar chifla era încălzită. La rugămininţile insistente, tanti chelner a luat cheesburger-ul aşa muşcat cum era şi l-a băgat la bombardat cu microunde. Speram la o înlocuire a produsului, dar murim sperând.
Meniul zilei e destul de bogat dacă ar fi să ne luăm după oferta scrisă. Realitatea din farfurie este cam diferită. La ciorba din meniu mă pot declara satisfăcut. O ciorbică de văcuţă, suficientă ca să te umfli cu lichid şi pâine cât să nu mai plângi la felul doi. Un fel doi gustos de altfel - escalop de ciuperci cu friptură şi cartofi naturi. Dar care din trei mânuiri dibace ale furculiţei şi cuţitului s-a cam pierdut la orizont. Desertul, gustos şi el dar banal - clătită cu gem stropită cu trei linuţe de sos de ciocolată. Pentru meniul zilei la preţul de 15 lei nu e nici spectaculos, nici îndestulător, nici puţin, nici rău. Supă sau ciorbă multă iar restul de feluri cât să nu zici că nu le-ai avut în meniu.
Cât despre decor, sunt puţin intrigat de sticlele goale de Grolsch care astupă nişele şi acoperă rafturile din local. Îmi aduc aminte de filmele cu canibali când pe o insulă pustie găseşti cranii înfipte în beţe. E o laudă oare? Uite câtă bere s-a băut. Dacă e aşa, înseamnă că aţi avut cam puţini clienţi. Iar nu e bine. Mai bine umpleţi golurile alea cu orice altceva, dar nu cu sticle goale.
Beer is proof that God loves us and wants us to be happy.
Benjamin Franklin
Comentarii
Trimiteți un comentariu