Pizza cu topping matematic
Mi-am comandat acum ceva timp, să tot fie vreo 2 săptămâni, o pizza de la Pizza 3+1. Nu am scris până acum de ea fiindcă iar îmi aud vorbe de genul "păi de aia nu slăbeşti tu că mânci prostii!". Bine că mâncaţi toţi bio şi la ore potrivite! Şi ca să ştiţi, urmez programul de antrenament Spartacus indicat de vărul meu, nume de cod Thor, şi slăbii tri kile. Nah, să ştiţi şi voi!
Şi nu pot să nu vă povestesc de una dintre cele mai bune pizze din oraş. Poate chiar cea mai bună după părerea mea umilă de mâncăcios.
Am pus mâna frumos pe telefon şi comandai o capriciosa şi pizza casei, adică 3+1. Că nu mi-s singur, trebuie să iau în tandem. Nu ştiu dacă a fost noroc şi traficul liber cu toate semafoarele pe verde sau aşa se mişcă băieţii, dar pizza a ajuns in 40 de minute, exact cum ne zise centralista pizzeristică. Plătesc băiatu', las bacşişu aferent, ca data viitoare să nu ne trezim cu vreun sos pe pizza care nu e comandat şi nici trecut pe bon, închid uşa şi mă întorc spre pizza care mă aştepta pe pultul bucătăriei casei, ca să zic aşa. Umbra mea se proiecta ameninţătoare pe cutia de carton. La deschiderea ambalajului, am fost plăcut impresionat de măslinele decorticate, dezosate, desâmburate, datorate unei extorsiuni a sâmburelui. În viaţă e bine să te bucuri de lucruri mărunte, după cum bine şi fac.
Majoritatea pizzelor vin cu ditamai măslinoiu cu sâmburele cât capul. Nu se gândeşte nimeni să pună măsline fără sâmburi în salate sau pizza. În primul rând, mănânci mai cursiv şi în al doilea rând nu e prea elegant să tot molfăi sîmburele ăla şi să-l arunci în palmă, apoi în şerveţel. Metoda elegantă de a scăpă de sâmburele din gură este de a-l plasa pe furculiţă, da' vezi să nu, mai ales după două beri. E la fel de elegantă ca şi metoda de a te scobi între dinţi la masă după ce ai terminat de mâncat. Faza aia în care acoperi elegant gura cu o mână, iar cu cealaltă forezi prin gingii cu scobitoarea, cu ochii micşoraţi de concentrare şi durere. Nici nu ştie nimeni ce faci acolo. E bine că acoperi cu mâna. Eşti sub acoperire, nu-ţi fă griji. Keep drilling, redneck! E greu să mergi la baie, să scoţi aţa dentară sau chiar şi scobitoarea substrasă elegant de la masă şi să te chinui acolo. Nimeni nu e interesat de comorile tale dintre măsele. Dar noi suntem toţi domni şi doamne, da da...**** **** de ziua ta! Bine că pentru pudrat nasul şi scuturat bonzai-ul ştim să mergem, dar pentru scobit în ghinţi nu ştim să facem doi paşi în intimitatea gresiei.
Să revin. Deci măslinele fără sâmburi au câştig de cauză fără doar şi poate. Aluatul a fost crocant la suprafaţă şi pufos în interior. Ingredientele aşijderea, proaspete şi multe. Cum stă bine unei pizze drăcoase. Pun şi nişte poze să nu ziceţi că mint.
Şi să vă mai zic un citat despre pizza, citat care mi se pare fabulos şi cam adevărat:
“Pizza is a lot like sex. When it's good, it's really good. When it's bad, it's still pretty good.”
Şi nu pot să nu vă povestesc de una dintre cele mai bune pizze din oraş. Poate chiar cea mai bună după părerea mea umilă de mâncăcios.
Am pus mâna frumos pe telefon şi comandai o capriciosa şi pizza casei, adică 3+1. Că nu mi-s singur, trebuie să iau în tandem. Nu ştiu dacă a fost noroc şi traficul liber cu toate semafoarele pe verde sau aşa se mişcă băieţii, dar pizza a ajuns in 40 de minute, exact cum ne zise centralista pizzeristică. Plătesc băiatu', las bacşişu aferent, ca data viitoare să nu ne trezim cu vreun sos pe pizza care nu e comandat şi nici trecut pe bon, închid uşa şi mă întorc spre pizza care mă aştepta pe pultul bucătăriei casei, ca să zic aşa. Umbra mea se proiecta ameninţătoare pe cutia de carton. La deschiderea ambalajului, am fost plăcut impresionat de măslinele decorticate, dezosate, desâmburate, datorate unei extorsiuni a sâmburelui. În viaţă e bine să te bucuri de lucruri mărunte, după cum bine şi fac.
Majoritatea pizzelor vin cu ditamai măslinoiu cu sâmburele cât capul. Nu se gândeşte nimeni să pună măsline fără sâmburi în salate sau pizza. În primul rând, mănânci mai cursiv şi în al doilea rând nu e prea elegant să tot molfăi sîmburele ăla şi să-l arunci în palmă, apoi în şerveţel. Metoda elegantă de a scăpă de sâmburele din gură este de a-l plasa pe furculiţă, da' vezi să nu, mai ales după două beri. E la fel de elegantă ca şi metoda de a te scobi între dinţi la masă după ce ai terminat de mâncat. Faza aia în care acoperi elegant gura cu o mână, iar cu cealaltă forezi prin gingii cu scobitoarea, cu ochii micşoraţi de concentrare şi durere. Nici nu ştie nimeni ce faci acolo. E bine că acoperi cu mâna. Eşti sub acoperire, nu-ţi fă griji. Keep drilling, redneck! E greu să mergi la baie, să scoţi aţa dentară sau chiar şi scobitoarea substrasă elegant de la masă şi să te chinui acolo. Nimeni nu e interesat de comorile tale dintre măsele. Dar noi suntem toţi domni şi doamne, da da...**** **** de ziua ta! Bine că pentru pudrat nasul şi scuturat bonzai-ul ştim să mergem, dar pentru scobit în ghinţi nu ştim să facem doi paşi în intimitatea gresiei.
Să revin. Deci măslinele fără sâmburi au câştig de cauză fără doar şi poate. Aluatul a fost crocant la suprafaţă şi pufos în interior. Ingredientele aşijderea, proaspete şi multe. Cum stă bine unei pizze drăcoase. Pun şi nişte poze să nu ziceţi că mint.
Şi să vă mai zic un citat despre pizza, citat care mi se pare fabulos şi cam adevărat:
“Pizza is a lot like sex. When it's good, it's really good. When it's bad, it's still pretty good.”
Tu esti ca bebelushii..intai slabesc si apoi iau in greutate
RăspundețiȘtergereI want.
RăspundețiȘtergereThank you for giving junk food a second chance.
RăspundețiȘtergereYou are our food hero. Keep on growing.
@Pu$$ycat: You're welcome. Thanks for being the food police. Keep on posting comments!
RăspundețiȘtergereYou're very wellcome sweetpie. I'll keep me pu$$y eye on you :)
RăspundețiȘtergere