Hunedoara plai cu flori

Nu ştiu alţii cum sunt, da' eu la partea cu vizitatul castelelor, mormintelor, pietrelor şi punţilor suspinelor sau ce drăcii arhitecturale mai sunt, nu mi-s bun deloc. Dar deloc. Şi atunci, preocuparea mea de bază când plec la drum este să caut locuri de stat, de mâncat bine, de băut cafea, bere şi schnaps. De preferat este să fie în jurul monumentelor vizitate sau şi mai bine, chiar în ele. Prefer să mă întorc la hotel sau să pornesc iar la drum, depinde de situaţie, cu burta plină decât cu gleznele umflate.

La Hunedoara nu m-am abătut de la regula nescrisă. Mai ales că, sincer să fiu şi oricât de patriot aş fi, locurile din România îmbină tradiţia cu kitschul. M-am săturat să văd icoane cu Dracula, calendare cu ţâţe sau statuete africane în oricare lăcaş din acesta. La Castelul Huniazilor erau câteva camere ocupate doar de comercianţi obscuri cu tot felul de obiecte luate din magazine. Unele chiar nu aveau nimic în comun cu castelul sau cu tradiţiile sau meşteşugurile din vremea aia. Iar ca să vezi restul de camere cum ar fi sala de mese sau dormitorul prinţesei, să fim serioşi. La cât de austere erau camerele, cred că şi cărămizile din pereţi se plictiseau.


Dar să nu tot amânăm momentul plăcut şi să trecem la treabă. Chiar pe lângă castel, foarte inspirat amplasat, restaurantul Rustic se oferă să-ţi aline pofta de mâncare. Nu am stat pe gânduri şi am sărit direct prin sticla uşii. Ambientul, cum îi zice şi numele, e rustic. Cu excepţia separeului din termopan alb. Măcar luaţi o cariocă şi daţi culoare termopanului. Servirea a fost decentă şi se vede că sunt obişnuiţi cu turiştii. Adică primeam explicaţii asupra felurilor de mâncare fără strâmbături adiacente. Am ales să luăm şi un platou de gustări reci fiindcă  până vin felurile principale, sigur vom aştepta. Cum nu există un platou de aperitive prin meniu, ne-am descurcat şi am făcut o combinaţie care să includă cam tot ce trebuie. Nici nu am terminat bine platoul că a şi venit mâncarea gătită. Pentru rapiditate pot să zic că au multe buline roşii. E adevărat că nu ştiu dacă e bine sau rău când îţi vine mâncarea repede, dar nici nu am chef să-mi scadă glicemia de să leşin.

Ne-am tratat cu nişte pui Kievskaia, cotlet de porc cu mere, cotlet Normandia si nelipsita costită cu cartofi aurii. Preţurile mi s-au părut decente, dar vă las pe voi să hotărâţi consultând meniul de pe site-ul lor. Că doar nu sunt site de listare de preţuri. În privinţa gustului, nimic de comentat. Nu m-a ridicat nimic de pe scaun să exclam că am orgasme culinare dar nici să sun la 112. Bucate gustoase, rapiditate în servire şi amabilitate din partea chelnerului. Ce poţi să vrei mai mult de la un restaurant fără prea multe pretenţii. Cred că zeul bucatelor a ţinut cu mine. Dar nu pot să nu remarc ikebana culinară a cotletului de porc cu mere. De o simplitate izbitor de crudă şi naturală, bucătarul a dorit să ne dezvăluie şi această parte a bucătăriei tradiţionale româneşti. Decorul simplist natural bio al unui preparat. Dacă Scooby Doo ar fi făcut un brainstorming cu Dexter, Johnny Bravo şi Lizuca despre cum să decoreze o farfurie, sigur mă impresiona mai mult. Cum e posibil măi bucătăraş sau designer hunedorean culinar să arunci aşa trei felii de măr crud. Dă-le pe o răzătoare, fă-le moţ, piramidă sau orice. Stoarce mărul şi adu-l deshidrat în forma capulului lui Dracula...dar fă ceva.

În concluzie, nu rataţi resturantul Rustic dacă vizitaţi Hunedoara. Hunedoara, plai cu flori...

"But it's really hard to eat good when you're traveling because you see fast food and you want to go to this restaurant and that restaurant."

Nicole Polizzi